Ne ataşăm de suferinţă atunci când îi dăm prea mare importanţă, explicaţiile psihologului Andra Tănăsescu

Rănile de abandon şi de respingere devin uneori atât de banale încât apelăm la toate schemele din „carte” pentru a ne ţine departe de fericire înainte ca ea să aibă şansa de a prinde măcar contur. Adesea observăm, din păcate, oameni care îşi sabotează propria fericire tocmai pentru că asta reprezintă de fapt ieşirea din zona de confort.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), unii dintre noi avem nişte bagaje atât de grele în spate, încât orice ar presupune să ne uşureze greutatea reprezintă o ameninţare adusă modului în care ne-am obişnuit să ne trăim viaţa. Pentru că asta a devenit firesc pentru noi, fericirea ajunge să fie ameninţarea şi obişnuitul îl găsim mai degrabă sub forma abandonului (la propriu sau emotional), tradărilor, minciunilor, abuzului sau a lipsei de conexiuni autentice.

„Orice oportunitate de fericire, orice şansă la o iubire matură, echilibrată sau sănătoasă devine astfel lucrul care ne sperie mult mai tare decât o trădare extraordinar de evidentă. În felul acesta, în mod inconştient, de cele mai multe ori alegem exact acele situaţii şi persoane care să ne ţină în familiar.
Cu alte cuvinte, căutăm exact „ingredientele” care nasc un nou dezastru familiar în viaţa noastră şi întăresc ataşamentul faţă de suferinţă. Şi astfel, ne ţinem în aceeaşi rutină a suferinţei, fără iluzia riscului pe care l-ar presupune să trăim ceva diferit – chiar dacă toate semnele arată că este portrivit şi de dorit pentru noi.

Recomandări

5 metode sănătoase de a gestiona stresul

41% dintre părinţii români sunt îngrijoraţi pentru viitorul copiilor din cauza pandemiei – studiu

Cu cât analizăm totul şi căutăm mai multe problemele, cu atât vom găsi mai multe. Cu cât despicăm firul în patru mai mult şi punem paie pe foc, cu atât mai multe şanse avem să producem un nou dezastru în viaţa noastră. Doar pentru că „pare prea bun ca să fie adevărat”, nu înseamnă că aşa este. Uneori pare prea bun doar pentru că este complet nou şi diferit de tot ce am trăit, iar asta ne sperie. Prin definiţie, nu este nici mai bun nici mai rău, ci doar diferit. Iar, diferit este egal cu pericol, dacă aşa ne lăsăm să credem. Când vom schimba definiţia lui „diferit” în altceva, ne vom da în sfârşit ocazia de a trăit experienţe noi, mai bune, care să ne aducă fericirea de care am fost privaţi la un moment dat în viaţa noastră”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.