Nevoia permanentă de control – ce ascunde fapt? Nu te așteptai la asta!

O zi în care toate au funcționat perfect pentru noi și pentru toți cunoscuții noștri este o zi minunată. Unii dintre noi nu am făcut nimic pentru asta, doar ne-am lăsat în ritmul vieții. Alții, din contră, s-au străduit să controleze tot ceea ce au putut. Nevoia de control este una dintre cele mai adictive nevoie. Și nocive. Dacă este să ne gândim că se poate extinde și la nivelul celor din jurul nostru. Vezi mame de 60 de ani care încă vor să controleze la milimetru viețile copiilor care au 40 de ani. Vezi soți care își urmăresc soțiile la orice pas, pe motiv că le ajută.

Nu este deloc comod să trăiești lângă o persoană obsedată de control. Cum nu este ușor nici să fii o persoană obsedată de control. De ce trebuie să abandonăm, după ce am înțeles din ce motive a apărut nevoia excesivă de control? Pentru că viața se întâmplă în ritmul ei indiferent cât de strânși ar ține cineva pumni sau de câte emoțiii simțițe în stomac pe secundă s-ar consuma. Avem nevoie să învățăm să facem pluta în viața noastră. Adică să ne lăsăm cu încredere și bucurie în înțelepciunea, frumusețea și bogăția clipei prezente.

Ce frică accentuază nevoia de control

La baza unor comportamente ce țin de controlul excesiv poate sta frica de moarte. ”Nevoia de control vine adesea din frica de a gestiona cu moartea: moartea cuiva drag, moartea unei relații, propria moarte, etc” explică Valeria Vîrlan, psiholog și psihoterapeut integrativ acreditat european.

Recomandări

Capcanele psihologice de Black Friday. Ce ne determină să cumpărăm în exces?

Semne care trădează depresia. Cum o depistezi la persoanele care „o poartă” cu zâmbetul pe buze

De ce să nu ne mai fie frică de moarte?

Este adevărat că în unele momente din viață fricile ne paralizează dorința de a trăi liber, de a ne bucura de viață. O dată însă ce am acceptat că moartea este firească, putem trăi liberi. ”Realitatea este că moartea este parte (necesară) din viață. Fără ea râurile nu s-ar împrospăta, apusurile nu ar exista, natura nu ar renaște în fiecare primăvară… Pasiunea cu care sorbim din nectarul Vieții este direct proporțională cu onestitatea și pacea cu care (ne) acceptăm complet și radical moartea, sub toate formele ei” a mai completat psihologul.