Optimismul: de ce nu e întotdeauna bun

Optimismul poate fi un instrument util pentru a depăși anumite provocări și eșecuri de-a lungul vieții. Însă simularea constantă a fericirii poate avea un impact serios asupra sănătății noastre mintale și ne poate împiedica să abordăm cauzele reale ale problemelor. Iată trei motive susținute de cercetări pentru care uneori e ok să nu fii bine și să recunoști asta față de tine și față de cei din jurul tău:

Reprimarea emoțiilor conduce la un comportament toxic

Este imposibil să te aștepți să fii 100% autentic cu privire la sentimentele tale. Timpul, locul și situația dictează adesea caracterul adecvat al expresiilor noastre, îndrumându-ne, în anumite cazuri, să protejăm sentimentele altcuiva sau să respectăm spațiul altora, inhinibându-ne, astfel, propriile trăiri.

A-ți masca adevăratele emoții cu un zâmbet pentru binele celor din jur este o abilitate utilă, în anumite situații. Cu toate acestea, să zâmbești mereu pentru a evita să te confrunți cu propriul tău disconfort poate fi un semn al unui comportament toxic. Un studiu publicat în Academy of Management Journal a descoperit că angajații care au încercat să-și falsifice emoțiile negative cu privire la locul de muncă și să-și continue ziua la fel ca în mod normal, au raportat în cele din urmă stări emoționale agravate, de-a lungul timpului.

Recomandări

Optimismul toxic: ce este și cum putem să-l evităm

Zâmbetul de fațadă este o formă de auto-sabotare și nu face decât să întârzie inevitabilul. Deși uneori trebuie să zâmbim, chiar dacă trecem printr-un moment dificil, a reprima constant emoțiile și sentimentele noastre nu face altceva decât să creeze un comportament toxic, pe termen lung!

Optimismul poate conduce la convingeri nerealiste

Învățămintele din popor ne spun următorul lucru: cu cât zâmbim mai mult, cu atât ne simțim mai fericiți, iar acele sentimente pozitive sporesc bunăstarea. Contestând această credință populară, un articol publicat în Jurnalul de Psihologie Socială Experimentală a constatat că zâmbetul frecvent poate, de fapt, să fie toxic. Nu actul zâmbetului în sine crește fericirea sau bunăstarea, ci interpretarea zâmbetului ca o reflectare a fericirii.

Mai simplu spus: credința „Sunt fericit pentru că zâmbesc” poate fi contraproductivă, spre deosebire de „Zâmbesc pentru că sunt fericit”.

Alte convingeri eronate, care pot duce la așteptări nerealiste și pot pune în pericol bunăstarea sunt:

„Sunt invincibil; nimic nu mă doare” versus „sunt suficient de puternic pentru a depăși acest obstacol”.
„Viața mea este pur și simplu perfectă” versus „Sunt fericit acolo unde sunt în prezent și voi lucra pentru a-mi face o viață mai bună.”
„Sunt cea mai frumoasă din lume” versus „Îmi place felul în care arăt și îmi place să depun efort pentru aspectul meu.”

Afirmațiile care nu se aliniază cu valorile interne pot duce la o rezistență suplimentară, creând nemulțumire și o responsabilitate redusă pentru propria fericire.

Optimismul poate crea o impresie falsă

În încercarea de a te convinge de fericirea ta, dai inevitabil aceeași impresie prietenilor și celor dragi, ceea ce îi determină să te trateze într-un mod anume. Cu toate că o auto-reprezentare pozitivă poate încuraja cu siguranță o perspectivă mai optimistă asupra vieții, în general, o auto-reprezentare onestă se bazează și pe nevoia noastră de sprijin social. Studiind comportamentul online al persoanelor care folosesc Facebook, cercetătorii au descoperit că auto-dezvăluirea autentică joacă un rol important în semnalarea nevoii umane de sprijin social.

A forța mereu optimismul și gândirea pozitivă în viețile noastre poate duce la o denaturare a adevăratei noastre stări emoționale. Acest lucru poate provoca confuzie emoțională și îi poate influența pe cei din jurul nostru să interacționeze cu noi în moduri diferite față de ceea ce am avea noi nevoie, de fapt. Cel mai important, ne poate împiedica să obținem ajutorul și sprijinul de care avem nevoie pentru sănătatea noastră mintală.