M-am întrebat adesea ce e zâmbetul. Cum de apare şi ce resorturi interioare îl fac să prindă viaţă. Tocmai pentru că în copilărie nu prea zâmbeam.
Aveam impresia că am o dantură care n-ar trebui să fie în lumina reflectoarelor. Şi îmi creasem un soi de ticuri: fie îmi puneam, uşor ruşinată, mâna la gură, fie strîngeam buzele şi rămâneam cu o grimasa pe faţă. Râdeam cu poftă sau zâmbeam natural doar printre cei dragi mie, unde puteam să îmi descopăr dinţii pe care eu ii consideram atât de nesuferiţi.
Însă, cu timpul, am scăpat de această inhibiţie – şi datorită unor oameni faţă de care am avut curajul să zâmbesc, pentru că am descoperit pe propria piele ce bine mă simt când zâmbesc natural, dar şi pentru că am înţeles că e important să faci acest lucru. Şi am trecut în extrema cealaltă. Acum îmi place să râd în hohote, să zâmbesc larg sau cu subînţeles… să-mi exteriorizez fericirea, pe care mi-o măsor în clipe presărate cu zâmbete.
Omul de ştiinţă Andrew Newberg consideră că zâmbetul este simbolul cu cel mai ridicat conţinut emoţional pozitiv, încurajând oamenii să fie autodidacţi în arta zâmbitului. Să repete în faţa oglinzii şi să zâmbească din ce în ce mai mult.
De ce? Pentru că zâmbetul activează mecanismele de recompensă ale creierului mai intens decât o face ciocolata. Finalitatea? Dacă zâmbim, ne simţim foarte bine. Pe scurt, lucrurile stau aşa: ne aflăm într-o situaţie care ne produce plăcere, neuronii activează muşchii feţei şi, astfel, se produce zâmbetul. Apoi, când aceşti muşchi au creat ceea ce noi numim zâmbet, se produce un feedback pozitiv în creier care generează o nouă senzaţie de fericire şi stare de bine. Adică, atunci când ne simţim bine zâmbim, şi pentru că zâmbim ne simţim bine şi tot aşa.
Studii recente spun că zâmbetele reduc stresul resimţit de minte şi corp, aproape la fel de mult cum o face un somn de bună calitate. Mai mult, generează emoţii pozitive care îţi oferă o stare de bine. Aşa se explică de ce ne simţim mai bine în preajma copiilor, pentru că ei zâmbesc mai des, aproximativ de 400 de ori pe zi. În comparaţie, un adult considerat fericit zâmbeşte de 40-50 de ori pe zi, în timp ce media se situează undeva la 20 de zâmbete pe zi.
Dacă încă te mai întrebi de ce este atât de important, îţi spun că zâmbetul are forţa de a scădea riscul apariţiei hormonului stresului care ştim cât de mult afectează sănătatea psihică, conform studiilor.
Şi pentru că zâmbetul nu este doar contracţia unor muşchi ai feţei, ci o stare de fericire ce duce la o stare de bine, ar trebui să ne gândim mai des – dar şi să punem în aplicare – ce a spus Maica Tereza: “Nu vom şti niciodată cât bine poate face un simplu zâmbet.” În primul rând nouă, cei care îl practicăm!