Părerea specialistului despre mâncatul compulsiv | Ligia Peters: „Mâncarea are un rol foarte important atât timp cât alegem să ne hrănim corpul, nu emoțiile”

De câte ori nu ți s-a întâmplat să mănânci când ești stresat, trist sau pur și simplu plictisit? Fie că este vorba de o ceartă cu soția sau o perioadă stresantă la locul de muncă, cu toții simțim emoții copleștioare la un moment dat.

Despre foamea pe fond emoțional sau mâncatul compulsiv, ne vorbește Ligia Peters, psiholog clinician, psihoterapeut și neurochange trainer.

CSID: Dna Peters, cum recunoaștem supraalimentarea compulsivă?

Ligia Peters: De foarte multe ori observ că oamenii acumulează kilograme în urma dezechilibrelor emoționale, adică sunt stresați, se simt singuri, au o povară emoțională foarte mare și o țin închisă în ei și se refugiază în mâncare, au învățat să asocieze mâncarea cu starea de bine, mănâncă să se recompenseze. Prin urmare, atrag atenția asupra mancatului emoțional care este un factor foarte important în acumularea de kilograme.

Recomandări

Capcanele psihologice de Black Friday. Ce ne determină să cumpărăm în exces?

Semne care trădează depresia. Cum o depistezi la persoanele care „o poartă” cu zâmbetul pe buze

(…) Mâncatul emoțional este atunci când folosim mâncarea pentru a ne simți mai bine. Mâncăm când nu ne este foame, ci doar să ne simțim mai bine. Dar nu de mâncare avem nevoie, ci de suport emoțional, de odihnă, de afecțiune, de încurajare, de o pauză.

Mâncatul emoțional este atunci când încercăm să umplem golul emoțional, sentimentele deranjante de frustrare, stres, singurătate, plictiseală sau lipsă de scop cu ceva ce este la îndemână și anume mâncarea bogată în calorii și grăsimi și zahăr pentru că ne da pe moment o oarecare satisfacție, dar capcana mancatului emoțional este că, după ce am mâncat, ne simțim mai rău cu noi, iar problemele nu dispar. Iar noi suntem mai grași, cu mai puțină încredere în noi și ambiție să ne rezolvăm adevăratele emoții inconfortabile și problemele.

CSID: Ce rol are mâncarea în viața noastră din punct de vedere emoțional și câtă importanță ar trebui să oferim mâncării?

Ligia Peters: Dacă oamenii ar mânca doar când le este foame și doar să își hrănească organismul, nu ar mai exista obezitate.

Mâncatul emoțional este principalul sabotor al dietelor, care împiedică oamenii să și țină planul alimentar alcătuit de nutriționistul lor. Trebuie să identificăm ce anume gândim despre mâncare astfel încât ne împiedică să ne ducem la bun sfârșit procesul de slăbit și mai ales de ce am ajuns să ne îngrășăm. Este suficient să facem de câteva ori un pattern de asociere negativ și devine adictiv.

(…) Exemplu: Mâncatul bogat în calorii tip junk food ca și formă de răsplată după o zi de stres. O faci de câteva ori, apoi devine pattern de asociere și adicție. Ce poți face? Să vezi ce ai cu adevărat nevoie: să te deconectezi de stres, să te relaxezi, să faci o baie relaxantă, un ceai cald, o plimbare, o îmbrățișare sau o cină care să te ajute să îți hrănești corpul, nu să îți blocheze digestia.

CSID: Cum putem opri mâncatul compulsiv în fața televizorului sau deschiderea frigiderului după o ceartă cu partenerul?

Ligia Peters: Alternativele mâncatului emoțional sunt identificarea emoției care te trimite spre supraalimentare și mâncăruri ce pot cauza acumularea de kilograme, apoi regândirea alternativelor de a gestiona acea emoție și vei vedea că nu ai nevoie de mâncare neapărat, de exemplu mâncăm atunci când ne simțim singuri și triști și deprimați. Ce putem face este să sunăm o persoană dragă și apropiată care ne binedispune sau să ne jucăm cu un animal de companie sau să rememorăm o întâmplare plăcută.

(…) Când simțim anxietate, în loc să ne refugiem în mâncare, putem să detensionăm sistemul nervos printr-o activitate fizică, o plimbare, să dansăm pe o melodie preferată.

(…) Când ne simțim epuizați, în loc să ne îndreptăm spre frigider, ne putem odihni și relaxa cu o baie fierbinte, o ceașcă de ceai, un ritual de muzică relaxantă și lumânări.

CSID: Care sunt cauzele mâncatului emoțional?

Ligia Peters: Mâncatul emoțional înseamnă, după cum am mai spus, când mănânci să-ți acoperi o emoție de teamă să o trăieșți, fie că e prea dureroasă, fie că este intensă. Problema este că de multe ori nu putem alege și devine un mecanism de apărare ce se întâmplă cu recurență și acumulăm multe kilograme pentru că ne am făcut un obicei să potolim foamea emoțională cu mâncare, când noi avem nevoie de alinare și să înțelegem care este emoția pe care o simțim decât să o ascundem preferând să mâncăm.

Cauzele pentru care mâncăm emoțional sunt:

– stresul necontrolat al vieții tale
– acoperirea emoțiilor inconfortabile, tristețea, supărarea, frica, ura, rușinea, anxietatea
– plictiseala sau lipsa sensului în viață, sentimentul de insatisfacție și goliciune emoțională că nu ți-ai găsit scopul în viață
– obiceiurile din copilărie
– influența socială, un grup de prieteni sau familie care tot ce fac este să mănânce când se întâlnesc să se simtă bine

CSID: Care sunt problemele ce pot apărea în urma unei relații defectuoase cu mâncarea?

Ligia Peters: Mâncarea are un rol foarte important atât timp cât alegem să ne hrănim corpul fizic și nu emoțiile. Mâncarea are rol de combustibil pentru organismul nostru și contează calitatea și cantitatea pe care o introducem în funcție de nevoile noastre și de stilul de viață. Oricând este de preferat să mâncăm mai puțin cantitativ și mai bogat nutrițional.

(…) Noi avem nevoie de alimente care ne dau energie nu care ne încetinesc și îngreunează digestia și alte funcții ale corpului, alimente pe care le putem digera ușor și care nu sunt procesate și pline de aditivi sintetici pe care organismul nostru nu îi poate folosi ci doar îi îngreunează funcțiile, nemaivorbind despre repercursiunile altor boli date de combinația dintre alimentația sintetică și procesată și mâncatul emoțional.

(…) Foarte multe probleme apar din cauza alimentării greșite, a supraalimetarii sau subalimentarii, a mâncatului pe bază de stres, pe bază de depresie, corelat cu lipsa activității fizice și lipsa interacțiunilor sociale de caliate.

Trebuie să învățăm să mâncăm funcțional, să reușim să ne găsim și alte surse de fericire în afară de mâncare.

CSID: Care sunt soluțiile în astfel de cazuri?

În primul rând, să facem diferența dintre foamea emoțională și foamea fizică.

1. Foamea emoțională vine instant și trebuie satisfăcută imediat (poftă), iar foamea fizică se instalează treptat și poate aștepta.
2. Foamea emoțională are nevoie de alimente tip confort și junk food, foarte calorice și cantitativ ridicate, iar foamea fizică este deschisă la opțiuni mai sănătoase.
3. Foamea emoțională nu se oprește când ești satul, continui să mănânci și când te-ai săturat deja, pe când foamea fizică dispare când te-ai săturat și nu mai continui să mănânci.
4. Foamea emoțională generează sentimente de vinovăție și rușine după ce termini de mâncat aproape de fiecare dată, pe când foamea fizică nu te face să te simți rușinat și vinovat.

Citește și: Bianca Brighila, coach: „Credinţa că nu valorezi nimic, mâncatul compulsiv – semne ale lipsei iubirii de sine”