Pentru psihic şi carieră: Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

A remite responsabilităţi, a prelungi deadline-uri sau a încerca să ne rezolvăm problemele ulterior, întârziind cu propria viaţă sunt obiceiuri nu numai ale românilor ci ale tuturor popoarelor – încă de la începuturi – care devin cronice în multe cazuri.

“A spune celor a căror atitudine de amânare a devenit cronică  „Rezolvă în timp util şi gata” e ca şi cum ai spune unui depresiv clinic „Curaj”, dezvăluie profesor psiholog Ferrari, de la Universitatea DePaul, din Chicago.

Oamenii se confruntă permanent cu o astfel de abordare care devine, frecvent, un stil de viaţă şi care implică dezechilibre puternice: vina, deşi niciodată o soluţie, este prima consecinţă nefastă şi unul dintre sentimentele cu cea mai mare putere negativă asupra oamenilor, ne-au mărturisit psihologi români şi ne-au confirmat, prin studii, cei americani.

Recomandări

Lasă grijile profesionale la uşă!

Cum gestionezi relaţia de muncă atunci când ai un coleg-problemă?

Nu ar fi o problemă apăsătoare şi cu efecte dezolante dacă, între tine şi rezolvarea problemelor, nu ar interveni timpul: singura sursă neregenerabilă din natură, tu poţi întarzia, dar timpul tău nu întârzie niciodată.

Psihicul uman este un joc straniu pe care doreşti să-l cuprinzi în încercarea de a-ţi înţelege propriile acţiuni şi gânduri; un exemplu de ciudăţenie psihologică îl întâlneşti la majoritatea oamenilor care devin copleşiţi de amânări permanente, în viaţa personală şi/ sau profesională, transformându-se în experţi ai scuzelor plauzibile.

“În mediul profesional, tendinţa de amânare are costuri mari şi vizibile”, declară Rory Vaden, un trainer corporativ american, observând că a pierde circa două ore din timpul de lucru de la birou este o obişnuinţă a angajatului din toate mediile.

Vinovaţi poţi găsi oricând şi în orice aspect- la birou, tehnologia îţi acaparează atenţia asemenea unui drog (twitter, facebook, e-mail, etc), iar psihologii americani suţin că răspunsul la un banal e-mail sau alte mici detalii de pe reţelele de socializare oferă sentimente de împlinire, realizare, victorii rapide.

O altă sursă a tergiversării problemelor care vizează mai mult aspectele personale este determinată de preocuparea constantă, aproape obsesivă a oamenilor faţă de părerile celorlaţi.

Frica de judecată, teamă de reproş îi determină pe mulţi dintre noi să renunţe pentru că „nu am făcut bine” sau pentru că „puteam şi mai mult”.

În plus, omul modern a dobândit frica de succes – devenită un trend cel puţin printre tinerii români – „nu voi face faţă unui succes de calibrul acesta”, „nu ştiu cum să reacţionez la o bucurie aşa mare” fiind temerile celor mulţi dintre noi care percep succesul ca pe o povară ce implică alte responsabilităţi şi mai mari.

Sunt şi oameni care doresc atingerea perfecţiunii atât de absurd ca şi protagoniştii din “Aşteptând-l pe Godot” a lui Samuel Beckett- perfecţiunea este complicele amânării, ei nu au niciodată timp şi de aceea au nevoie de presiunea unui deadline ca să ducă ceva-orice la bun sfârşit.

Acelaşi trainer american de care îţi aminteam mai sus a declarat răspicat „succesul este o mizerie”, iar cei mai productivi dintre noi sunt cei care se concentrează asupra progreselor ce duc la perfecţiune şi nu asupra perfecţiunii în sine.

Ca să fii capabil să finalizezi proiecte şi să-ţi îndeplineşti nevoi sau vise este de preferat să te focusezi pe „paşii” mici, oferindu-le o semnificaţie simbolică fiecăruia.

Într-un ritm mai pragmatic, propune-ţi să înlături pe termen scurt aspecte din exterior care îţi disturbă activitatea sau deciziile, nu pierzi nimic (nici când e vorba de facebook, nici când e vorba de oameni din viaţa personală) dacă renunţi, laşi în urmă sau spui „NU”- pe termen lung s-a dovedit că ai mai mult de câştigat.

Aşadar, soluţia constă în stabilirea unui plan axat pe detalii cărora trebuie să le acorzi importanţă, în conlucrare cu cei din jurul tău (parteneri, colegi, iubiţi, psihologi). Nu e o ruşine să ceri ajutor, în schimb este o ruşine să pierzi controlul pentru că nu ai cerut sprijin.