Persoanele vulnerabile au acum o voce

Din proprie experienţă – ca mamă de copil cu nevoi speciale – ştiu cât este de greu să faci auzită vocea celor mai puţini norocoşi dintre noi, cei atipici care au anumite limitări sau dizabilităţi. Mai ales într-o societate ca cea din România unde, ani de zile, copiii sau persoanele atipice au fost ascunse, marginalizate defavorizate. Fiecare drept a fost câştigat cu greu, iar incluziunea socială este, încă, un proces anevoios şi din cauza legislaţiei inexistente şi, mai ales, din cauza unei mentalităţi neadaptate ideii de diferit, de diversitate, de acceptare şi îmbrăţişare a vulnerabilităţii.

Tocmai de aceea când apare un eveniment ca TEDx Obor ce are în prim plan ideea de incluziune socială a grupurilor de oameni vulnerabili, te gândeşti că poate fi o un semn al instalării normalităţii şi în ţara asta care nu-şi protejează cetăţenii vulnerabili.

Este prima conferinţă din România ce pune sub reflector acceptarea şi înţelegerea dizabilităţii, prima conferinţă în care vor urca pe scenă şi persoane din grupurile vulnerabile, prima ce va avea translatori mimico-gestuali şi va încuraja ca în public să existe persoane cu nevoi speciale. Am stat de vorbă cu Cristina Creţu, head organizer al evenimentului, care ne-a povestit cum s-a născut acest proiect, de ce este nevoie ca cei vulnerabili să aibă o voce şi care au fost greutăţile cu care s-a confruntat, ţinând cont că echipa a făcut voluntariat.

Recomandări

Gândul.info lansează campania-eveniment “Cu Gândul la România”

(P) Încercările ne fac mai puternice. Îndrăzneşte să încerci, eliberează-te de temeri!

Un eveniment ce îi pune în prim plan pe cei mai puţini norocoşi

Ce se întâmplă doctore:  Care e povestea din spatele acestui eveniment? 

Cristina Creţu.: Sunt o mare admiratoare a acestei platforme. În momentul în care mi-am pierdut logodnicul la o vârstă foarte tânără, în acea etapă de doliu, de recuperare, de acceptare, am vizionat şi am ascultat discursurile motivaţionale de pe platforma TEDx  (TED a creat programul TEDx – evenimente locale organizate de companii şi persoane independente, dar care oferă acelaşi tip de experienţă, aducând împreună oamenii din comunitate). Şi m-au ajutat foarte mult.
Este important în momentul în care ai o situaţie care te scoate din zona de confort sau te confrunţi cu o problemă, sau pur şi simplu vrei să asculţi şi alte păreri, aceste conferinţe oferă o multitudine de video-uri din toată lumea, cu diferite perspective ale acelei idei. Deci eu am ajuns să cunosc această platformă încercând să trec peste o traumă personală. Apoi, fiind în străinătate, mi-a plăcut atât de mult conceptul, încât am ajuns să colaborez cu TEDx Camden şi să capăt know-how pe zona de leadership şi incluziune socială, plus experienţă în organizarea acestui eveniment. În 2018 am urcat pe scena TEDxFloreasca pentru a vorbi despre doliu, iar în 2019 am primit licenţa pentru a organiza în România TEDxObor. 

Ce se întâmplă doctore: De ce Obor?

C.C.:  Licenţa TED este adusă şi de către alte evenimente. Eu mi-am dorit tare mult să ajut, să deschid această platformă către comunitatea din sectorul 2 ( în care există cel mai mare număr de persoane cu dizabilităţi), către zona Obor, pentru că îmi doresc să promovez şi această zonă, o zonă destul de necunoscută în lumea evenimentelor. Nu avem hoteluri renumite în zona Bucur Obor Colentina, la fel nu sunt restaurante importante, turismul nu există în acea zonă şi un astfel de eveniment oferă o promovare zonei unde eu m-am născut. Aşadar este o legătură emoţională între eveniment, denumirea lui şi viaţa mea personală.

C.S.Î.D.: Este un tip de conferinţă special. În prima conferinţă, de pe 14 septembrie, va fi despre promovarea incluziunii sociale. Toate vor avea genul ăsta de subiecte, care nu sunt atât de des abordate de speakeri?

C.C.: Da, îmi doresc să poziţionez acest eveniment ca fiind unul ce tratează idei tabu, să discutăm despre ce contează pentru comunitatea din Sectorul 2, zona Obor. Aşadar, direcţia TEDxObor este aceasta de a aduce idei sensibile, idei nepopulare, idei tabu sau să aduc oameni, care au idei ce nu îşi găsesc un loc neapărat în cadrul altor evenimente de acest gen.

Un eveniment cu poveşti emoţionante despre cum poţi reuşi, chiar dacă eşti atipic

C.S.Î.D.: Cine sunt cei ce vor urca pe scenă?

C.C.: În momentul în care am făcut acest proiect mi-am dorit ca pe scena  să urce şi persoane cu un capital puternic, dar şi persoane mai puţin sau chir deloc cunoscute, dar care au o poveste. Din cei 13 speakeri, 5 sunt aleşi prin audiţii deschise ( am fosolosit canalele media pentru a le oferi tutror posibilitatea să vină la audiţii), iar restul au fost selectaţi fie prin recomandare, fie eu personal m-am dus şi le-am propus să facă parte din acest proiect. Aşadar, o data prin audiţii, apoi prin recomandări, iar lista finală de speakeri a fost acceptată şi dezbătută de către membrii echipei.

Speakerii sunt din comunitatea de persoane cu deficienţe de auz, din comunitatea de persoane cu deficienţe de văz, din comunitatea de tineri instituţionalizaţi şi postinstituţionalizaţi, din mediul de bussines, artă, jurnalism şi educaţie. De exemplu, unul dintre speakeri, Florea Barbu suferă de surzenie profundă. Este fost Preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Surzilor şi Lector Universitar Doctor la Universitatea din Piteşti. Are o poveste emoţionantă despre cum a reuşit toate acestea, deşi lumea sunetelor i-a fost străină. Anca Ilie s-a născut cu grave deficienţe de vedere. Misiunea ei, aşa cum va povesti, este de a uni lumea persoanelor cu dizabilităţi cu lumea tuturor celorlalţi. Şi fiecare dintre ceilalţi speakeri vine cu poveşti personale şi emoţie pe scena Teatrului de Artă Bucureşti.

C.S.Î.D.: Ne poţi dezvălui câteva dintre subiectele care vor fi dezbătute pe scenă?

C.C.: Tema evenimentului este: îmbrăţişează! O primă idee este cultura surzilor şi cum se integrează ea în societatea românească. Apoi avem bipolarismul şi cum a fost acceptată o boală psihică într-o familie şi cum s-a dezvoltat familia după ce persoana respectivă a anunţat prezenţa unei boli psihice. De asemenea, avem o mămică ce îşi expune povestea de viaţă cu privire la lecţiile oferite de către băiatul ei care este hipoacuzic şi are şi provocări la nivel locomotor. Avem şi un tânăr activist care îşi va expune părerea cu privire la cât de multă încredere îţi oferă societatea românească în momentul în care întâmpini diferite dificultăţi. Apoi, avem un trainer, ce îşi va prezenta ideile cu privire la lecţiile, pe care le-a luat din acţiunile de voluntariat şi va vorbi despre etichetele sociale. O domnişoară profesoară va vorbi despre autoîmbrăţişare şi suportul, pe care fiecare dintre noi il putem oferi nouă. Un tânăr instituţionalizat va prezenta cu mult curaj decizia de a-şi schimba destinul.

Incluziunea socială, în prim plan

C.S.Î.D.: De ce ai început seria de conferinţe despre incluziunea socială?

C.C.: Bună intrebare! Am lucrat în afara României timp de 8 ani şi lucrul pe care l-am observat de fiecare dată când veneam să-mi vizitez părinţii, era lipsa oamenilor diferiţi pe străzile din Bucureşti. Şi m-am întrebat: De ce? De ce sunt doar persoanele tipice prezente în spaţiul public? Şi am devenit intrigată să ştiu de ce anume nu pot să văd, la fel cum am văzut în alte capitale europene, persoane diferite. Nu diferite doar prin culoarea pielii, dar diferite prin vulnerabilitatea dată de limitările cu care s-au născut sau pe care le-au dobândit. Şi mi-am pus această intrebare: Unde sunt aceşti oameni? Pentru că sunt asociaţii. Am citit despre asociaţia de nevăzători, asociaţia persoanelor cu deficienţe de auz, am citit despre persoane cu Sindrom Down, am citit despre aceste asociaţii de oameni, însă, cumva erau doar în spatele calculatorului, eu neavând posibilitatea să îi văd: nici pe stradă, nici la restaurante, nici la hoteluri, nici în aeroport, nici în tren, nici la ghişeu, nici la supermarket. Şi am zis: Ok, de ce? Şi de la acest “de ce?“ mi-am dat seama că sunt extraordinar de multe provocări pe care le au aceşti oameni şi această lipsă de vizibilitate îi împiedică, practic, să participe activ în viaţa societăţii. Aşa că, am luat eu decizia să fac un eveniment, care să le creeze această vizibilitate. Şi am ales ca strategie de implementare, o colaborare cu ONG-uri ce activează în zona persoanelor vulnerabile. Partenerul meu în acest proiect este Autism Voice. Împreună cu ei implementăm, la nivel logistic, acest proiect. Am colaborat, nu doar cu Autism Voice, ci şi cu alte 3 ONG-uri importante: Funky Citizens, Light into Europe şi Cultură’n Şură. Pe parcursul derulării evenimentului, alte ONG-uri ni s-au alăturat, RE:Start este unul dintre ONG-uri şi am păstrat uşa deschisă, astfel încât orice partener social ce doreşte să se alăture cauzei, pe care noi am promovat-o şi anume incluziunea socială, să găsească din partea noastră întelegere şi colaborare.

C.S.Î.D.:  Pentru că, practic, ei sunt marginalizaţi neavând vizibilitate…

C.C.: Da, tocmai de aceea am dorit să găsesc o soluţie să le ofer o platformă, unde ei să se reprezinte şi să discute nu despre probleme, pentru că TEDx Obor nu este o platformă unde oamenii vin şi discută probleme, ci o platformă pentru găsirea unor soluţii, o platformă de a discuta idei, care să aibă un impact concret în realitate. Eu consider că ne trebuie modele de lideri, de oameni, nu doar din gruparea de oameni de afaceri sau persoane ce au deja un capital de putere, ci şi oameni simpli, care au ceva de spus. De aceea, am îmbrăţişat în cadrul acestui eveniment persoane simple sau persoane din grupuri diverse, astfel încât, în primul rând, nu doar că le oferim vizibilitate, dar îi includem şi pe ei în procesul de creare a unui eveniment cu un impact internaţional mare, pentru că TEDx este o platformă ce are un impact internaţional, un impact global, deşi, ele sunt organizate local. Ce am putut să fac eu şi echipa mea a fost să găsim oameni potriviţi, din punctul nostru de vedere, pentru acest tip de eveniment şi să le oferim o oportunitate de a-şi susţine ideile şi de a se reprezenta. 

O conferinţă ce va fi accesibilă şi persoanelor atipice

C.S.Î.D.: Este primul eveniment TEDx în care vor exista translatori mimico-gestuali, chiar şi dacă va fi o singura persoană hipoacuzică în sală. Deşi îţi doreşti să fie cât mai multe persoane cu nevoi speciale, să fie prezente la o astfel de  conferinţă şi vor fi aceşti interpreţi tocmai pentru a înţelege ce se întâmplă şi ce se discută pe scenă.

C.C.: Da, de altfel, conform legii, fiecare instituţie de învăţământ şi fiecare eveniment ar trebui să aibă un interpret, pentru că, chiar şi dacă, există o singură persoană ce are deficienţe de auz, ar trebui ca acea persoană să aibă acces la informaţie la fel cum au acces celelalte persoane. Aşadar, tot ce am putut noi, la nivel de echipă de organizare, să facilităm pentru persoane diferite, am făcut-o. Evident, avem şi noi limitări, pentru câ, încă, societatea românească este la început şi, încă, aceste subiecte sensibile sunt la masa de discuţii şi la nivel de acţiuni suntem cumva timizi, însă eu sunt optimistă şi da, un ghiocel aduce primăvara.

C.S.Î.D.: Pentru că am vorbit de accesibilizare şi am vorbit de faptul că, la nivel teoretic, sunt multe vorbe, dar când e să trecem la fapte suntem mai timizi, cum ai spus tu, spune-mi cât de dificil a fost să găsiţi o sală, în care să aibă loc evenimentul şi cât de deschisă a fost lumea sau cei la care te-ai dus să vorbeşti despre acest proiect? 

C.C.: Da, aici recunosc că mi-ai aruncat mingea la fileu. Am întâmpinat extraordinar de mari greutăţi cu privire la locaţie şi la accesibilizare şi nu doar la asta, dar şi la deschiderea partenerilor juridici, pentru că ne-am confruntat şi noi cu aceste prejudecăţi cu privire la ce anume ar putea să spună o persoană din grupurile vulnerabile, ce ar putea să spună pe o scenă TEDx. În sensul în care doar persoanele care au realizări sau au acel potenţial au un capital de imagine sau un capital financiar, cumva doare ele au, sau trebuie să fie pe aceea platformă. Şi atunci a fost un clişeu sau a fost acolo o zbatere să convingem persoanele juridice că şi o paletă de speakeri fără prea mult capital de imagine poate sa creeze un eveniment important şi atrăgător pentru audienţă. De altfel, unul dintre speakerii noştri, un speaker, ce are deficienţă de auz, a bătut recordul, ca să spun aşa, pentru că în primele zile a făcut mii de vizualizări pe platforma noastră de promovare, ceea ce este important, fiind primul speaker anunţat, în 2 zile am avut 6 mii de vizualizări. Ceea ce îmi confirmă ideea că oamenii doresc să cunoască persoanele diferite şi se bucură în momentul în care le aducem altceva.  Pentru că e dificil să interacţionezi cu oamenii diferiţi. Cum comunicăm cu ei? Ce îi întrebăm? Cum facem? Unde ne uităm? Cum îi atingem? Acestea sunt nişte îngrijorări ale oamenilor, tocmai pentru că ştiu mult prea puţine despre aceste comunităţi. Asta a fost o altă provocare, pe care noi am avut-o în cadrul echipei, pentru că echipele mixte în România sunt destul de rare şi atunci oamenii nu ştiu, efectiv, cum să interacţioneze unul cu altul. Aceasta a fost o lecţie sau o experienţă frumoasă pentru întreaga noastră echipă, faptul că am adus această diversitate în cadrul echipei. Revenind la locaţie, da, a fost foarte dificil să găsim o locaţie, din multe aspecte. Aşadar tot ce s-a realizat în cadrul acestui proiect, s-a realizat prin suportul persoanelor juridice, prin implicarea 150% a membrilor de echipă. Proiectul a crescut organic şi s-a conturat prin multitudinile de parteneriate pe care le-am realizat. Practic, noi am creat acest proiect şi noi am adus oportunităţile către noi. În final, am găsit  Teatrul de Artă Bucureşti, partenerul unde va avea loc conferinţa.

Grafică: Stela Cotruţa