Pledoarie pentru concediu!

Aud tot felul de mărturii ale unor oameni care nu şi-au mai luat vacanţe de ani întregi şi care îmi povestesc nostalgici cum a fost ultimul concediu de care îşi amintesc.

Vă spun sincer că în faţa unor astfel de situaţii eu mă blochez.

Mai degrabă îmi pot imagina viaţa fără amandine (supremul sacrificiu, ştiu cei care mă cunosc) decât fără concedii.

Recomandări

Superstiţii de nuntă sau tradiţii la nuntă?

Fă shopping inteligent!

Dacă v-aţi apucat deja să mă puneţi la colţ, în gândurile voastre, cu argumente de genul „dar poate lumea chiar nu are bani” sau „oamenii au pesemne proiecte care nu pot fi abandonate”, vă rog să vă opriţi.

Ne pricepem să găsim motive pentru orice renunţare, fără să ne gândim, de fapt, cât de multe pierdem punându-ne pe noi pe locul 2, 3, 4. Tocmai de aceea voi lua principalele scuze pentru care amânăm cu lunile sau cu anii concediile şi vă voi spune de ce cred eu că ele nu stau în picioare.

Motive financiare – sunt pe locul 1 într-un clasament al motivelor care ne ţin departe de o vacanţă. |nainte de a decide că nu vă luaţi zilele libere cuvenite din cauza banilor, faceţi nişte calcule exacte de tipul ce câştigaţi în plus muncind faţă de banii încasaţi oricum într-un concediu legal, cât aţi plătit în ultimul an pe medici care v-au recomandat odihnă mai multă etc. Cât despre cheltuielile cu vacanţa propriu-zisă nu aţi auzit de „staycation”?

E un termen inventat de americani după ce a lovit criza şi care s-a format din „stay home” şi „vacation”. Desigur, e ideal să plecăm undeva, dar ideea zilelor libere depăşeşte destinaţiile simpatice şi pozele care ne fac prietenii invidioşi. Ar trebui să ne gândim mai mult la noi şi la câtă nevoie avem, de fapt, de acele zile cu zero griji. Sau, mă rog, aproape zero.

Motive profesionale – afacerea nu va mai merge cum trebuie fără mine, îmi voi dezamăgi şeful dacă plec în toiul unui proiect important, nu pot risca să îmi iau concediu acum când zvonurile unor restructurări sau tăieri de salarii sunt in toi – vă sună cunoscute toate variantele, nu? Doar că, din nou, uităm de noi, de nevoia noastră de a ne relaxa şi de a ne clăti mintea după 365 de zile de trudă, ca să nu ajungem într-o statistică privind incidenţa bolilor declanşate de stres. Niciodată nu o să fie momentul potrivit. Ştiţi de ce? Căci momentele potrivite trebuie create.

Motive personale – sunt singur(ă), nu am pereche, unde să plec eu de capul meu în vacanţe, nu-mi place – alt pretext care, la fel, ne arată cât de greşit privim toată povestea cu concediile. Nu sunt nici mofturi, nici prilej de defilarea cu destinaţii şi video-uri ispititoare care îi vor face pe alţii să crape de ciudă. Sunt despre o binemeritată tragere de suflet după un an în care ne-am gândit la orice şi oricine altcineva mai puţin la noi.