Prin prezenta va anunt, ca la totul eu renunt!

Poate fi cea mai inspirata mutare a vietii tale profesionale si, in egala masura, cel mai mare pas gresit. Poate fi perfect intemeiata, bazata pe probleme grave, tip „avalansa”, atat la birou, cat si in caminul despre care din cauza muncii nu-ti mai amintesti mare lucru, dar poate avea si motive exagerate, fie de tine, fie de colegi. Demisia, este cea in cauza.

Multe motive, nenumarate fra­mantari, o singura decizie. Din­colo de vraful de studii interna­tionale care sugereaza ca omul demisioneaza in special la nervi si apoi este na­padit de regrete, am in jurul meu exemple edificatoare si profund debusolate in aceste momente.

Vorba englezului, putin modificata, „been there, (never) done that”. La mine „never”-ul este dezbracat de paranteze. Gandul m-a batut, mar chiar, dar i-am spus mereu: „Stai putin, sa ne intelegem”. Surprinzator, pentru ca mi se mai spune si Impulsivitate. Care ar fi motivele de top pentru care an­ga­jatii pun punct contractului cu o firma?

Recomandări

Identifică şi combate balamucul de la job!

Adio, serviciule, dar rămân cu tine!

Cand aceasta e la ananghie – pierde clienti, pierde bani – cand relatia sef-subal­tern a suferit o ruptura care arata de nereparat, dintr-o sumedenie de posibile cau­ze, cand viata angajatului s-a schimbat intr-un fel sau altul, iar el simte ca nu ii mai este bine in acel loc, cand stresul atin­ge cote record, atmosfera devine tensio­nata sau deloc placuta, iar legatura cu colegii este intrerupta sau inexistenta de la bun inceput, cand omul simte ca bate pasul pe loc si ce i se intampla nu il face sa se simta implinit. In cazul unora din­tre aceste motive, nu incap nici „dar…”, nici „poate…”

Dar sunt si unele in care putem incerca sa reparam cate ceva. Comunicarea ar fi solutia, sprijinita de o lista clara de probleme/ rezolvari, plu­suri/minusuri, avantaje/dezavantaje, la care trebuie sa lucram inainte de a cere formularul tip pentru demisie. E mai usor sa pleci, dar mai important sa stii ca ai incercat tot ce se putea.

Iubire profesionala cu nabadai

E ca intr-o relatie practic. Sunteti impreuna de ani, el nu ti-a gresit mai cu nimic (ai primit promovarea la timp, salariul intra pe 1 si 15), aveti certuri, e drept (ca de ce proiectul nu a fost mai puternic, ca se putea mai mult si mai bine), dar in principiu totul merge cum ar trebui (nu avertismente, nu priviri intepatoare). Dar cand si cand tu incepi sa te intrebi: „Ce-ar fi daca…?”, iti da tarcoale gandul schimbarii, gandul noului.

Daca iti mai si face ochi dulci alta firma, lucrurile se com­pli­ca si este deja treaba Cupidonului Profesional. In principiu insa, in momentul in care te incearca ideea unui alt inceput, ori faci o schimbare brusca si absolut deloc planuita, ori stai si intorci lucrurile pe toate partile si alegi ceea ce este cel mai bine pentru tine.

Desigur, ca in orice relatie, sunt lucruri nepermise, care, de regula, duc automat la despartire: te-a inselat ori se poarta urat cu tine (seful are o atitudine care te deranjeaza din cale afara, ii favorizeaza pe altii neintemeiat, te critica fara motiv, iti pune bete in roate, te provoaca nejustificat, ceilalti te marginalizeaza), s-a instalat o rutina cu care nu mai poti trai (aceleasi proiecte, toate initiativele noi iti sunt respinse, lucrezi pe aceeasi pozitie de o vesnicie si mai bine, aceiasi bani dintotdeauna), iti face foarte mult rau (stres de nesuportat, diverse boli din cauza mediului de lucru, o casa si o viata personala sinonime cu „vraistea” din cauza programului supraincarcat etc.). Numai tu stii ce poti suporta si ce nu. Si cu ce consecinte. Si cu ce riscuri. Si cu ce bune. Si cu ce rele.

Iar daca ai decis sa semnezi

…pentru ca ai ajuns la concluzia ca ai un motiv intemeiat, lasa loc de buna ziua, anunta-ti personal seful inainte de a imprastia vorba prin birou, nu-ti barfi nicidecum inlocuitorul, cere referinte pentru viitorul loc de munca pe care daca nu l-ai gasit inca, ar fi bine ca macar sa fi inceput intens sa-l cauti, iar cand ajungi la interviu nu sufla nici un cuvant de rau despre sefii si colegii pe care ii lasi in urma.