Perioada pandemiei, ca orice schimbare din viaţa oamenilor, a venit şi cu plusuri şi cu minusuri. Înainte de toate, în plan profund, această situaţie ne-a provocat şi la propriu şi la figurat abilităţile de supravieţuire, fie ea fizică, fie socială, financiară, de învăţare etc.
Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, cine a fost deschis la schimbare în această perioadă a înţeles şi apreciat: importanţa legăturii cu natura şi cu alte fiinţe, importanţa socializării, importanţa redefinirii constante a valorilor şi priorităţilor în viaţă, importanţa creşterii capacităţilor de adaptare şi importanţa creşterii flexibilităţii în decizii, acţiuni, strategii.
„Astfel, persoanele, care au fost deschise la schimbare în această perioadă de grea încercare pentru întreaga omenire, au putut beneficia în continuare de relaxare, socializare, acces la informaţie, creştere personală, profesională, financiară etc., chiar dacă le-au accesat într-o formă diferită. La polul opus, persoanele care au refuzat să se adapteze, care au refuzat să facă lucruri noi, diferite de tiparele cu care erau obişnuite, persoanele care au aşteptat „să treacă totul” ca să redevină lumea şi lucrurile aşa cum au fost înainte, au ales să creadă într-o iluzie, să se mintă, să se auto-păcălească, considerând că viaţa şi cei din jur au datoria să funcţioneze după bunul lor plac. Contextul a scos la iveală atitudini ca: nerăbdare, iritabilitate, furie, dezamăgire, revoltă, indisciplină, lene, perfecţionism, conservatorism, lipsa de respect faţă de cei din prima categorie (faţă de munca lor,faţă de strategiile, adaptabilitatea, creativitatea şi flexibilitatea lor), pretenţii şi aşteptări nejustificate de la viaţă sau de la cei din jur”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Totodată, specialistul afirmă că, atât abilităţile manifestate natural, cât şi cele pe care ne-am permis să le căpătăm sau să le dezvoltăm în această perioadă, sunt abilităţi care ne arată cine are şanse să „rămână în picioare” şi cine nu într-un context mai simplu de viaţă sau într-unul mai grav.
“Făcând o paralelă, dacă am fi puşi într-o situaţie extremă, de luptă reală pentru supravieţuire, unii ar supravieţui, alţii nu. Şi, acest lucru s-ar întâmpla doar pentru că unii ar face tot ce ţine de ei pentru asta, alţii ar aştepta probabil să fie serviţi. Dacă pentru unele persoane acest virus a fost şi este în continuare prilej de reinventare, alţii au fost surprinşi să constate că viaţa a trecut pe lângă ei şi, ceea ce aşteptau să se întâmple, deja s-a întâmplat fără ei. Astfel, recomandarea mea pentru voi, oameni frumoşi, este: Încă mai este timp pentru toţi să aleagă să trăiască în prezent!”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru.