Psiholog sau psihiatru?

Viaţa modernă, cu nenumăratele sale responsabilităţi, ne pune uneori la grea încercare. Cu toţii trecem prin perioade în care starea noastră psihică este profund afectată, iar capacitatea noastră de a ne reechilibra este depăşită. Acestea sunt momentele când avem nevoie de ajutor şi nu trebuie să ne fie ruşine să îl cerem.

România înregistrează cifre alarmante privind incidenţa tulburărilor mintale – 1330 la suta de mii de locuitori, ceea ce ne clasează pe locul doi ca valoare în Europa. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii între 9% şi 10% dintre români sunt diagnosticati cu depresie. În realitate însă, numărul tulburărilor psihice este semnificativ mai mare şi se întinde pe o paletă largă, de la sfera tulburărilor uşoare anxios-depresive, atacuri de panică, dependenţă de alcool şi substanţe, la psihoze sau schizofrenie.

Psihologia şi psihiatria sunt două meserii distincte atât ca proces de formare, cât şi ca profil de lucru, însă care se intersectează în multe puncte.
În ceea ce priveşte pregătirea unui psiholog – după trei ani de formare de bază acesta se va specializa, de obicei după o pregătire suplimentară, în psihologie clinică, consiliere psihologică, psihoterapie; psihologia muncii, industrial-organizaţională; psihologie în domeniul educaţiei; psihologie în domeniul siguranţei şi apărarii naţionale.
În schimb psihiatrul, după absolvirea facultăţii de medicină, urmează rezidenţiatul în psihiatrie şi devine medic psihiatru. În cazul în care medicul psihiatru doreşte să practice şi psihoterapie, are nevoie de o pregătire suplimentară specifică.

Recomandări

Succesul sau eşecul copiilor este programat de părinţi!

Atât psihologul, cât şi psihiatrul, studiază comportamentul uman, funcţiile psihice şi psihopatologia. Dar dacă privim psihopatologia ca fiind pe un spectru care la un capăt prezintă forme uşoare, iar la celălalt forme severe, psihologul cu pregătire clinică şi de psihoterapie se va ocupa de obicei de prima jumătate a spectrului, iar psihiatrul de cea de-a doua.

Psihiatrul, prin urmare, este cel care tratează psihopatologii în forme mai severe şi care necesită de cele mai multe ori tratament medicamentos. Atât psihologul, cât şi psihiatrul, pot face psihoterapie ca parte a tratamentului unei afecţiuni psihice, însă doar psihiatrul poate prescrie tratament medicamentos.

“Este recomandat să mergem la un psiholog ori de câte ori trecem printr-o perioadă în care echilibrul nostru emoţional este alterat, iar capacitatea noastră de a ne reechilibra singuri este afectată. Psihologul ne poate ajuta prin pregătire şi obiectivitate să punem lucrurile în perspectivă şi să găsim soluţia ieşirii din acest impas sufletesc. În cazul în care dezechilibrul sugerează existenţa unei psihopatologii, atunci cu siguranţa medicul de familie sau psihologul vor recomanda vizita la un psihiatru.

Psihiatrul tratează orice afecţiune psihică, de la o situaţie de criză care produce un dezechilibru emoţional cu simptome de anxietate şi depresie, până la patologii severe. Tratamentul folosit poate consta în medicaţie, psihoterapie sau o combinaţie a celor două.” explică dr. Dana Stejar, psihiatru şi psihoterapeut în cadrul Centrului Medical ProVita – Diagnostic şi Tratament.

De multe ori o durere sau un alt simptom fizic neobişnuit nu reprezintă o afecţiune organică, ci reprezintă expresia unei frământări sufleteşti. Acestea sunt aşa-numitele tulburări somatoforme. Corpul nostru încearcă să ne vorbească, să ne spună că este ceva în neregulă cu noi, cu viaţa noastră, ceva ce trebuie îndreptat. Psihologul ne poate ajuta să înţelegem „mesajul” durerii, al simptomului, cauza emoţională care l-a produs. Apoi, prin diverse tehnici de psihoterapie, ne va ajuta să producem acea schimbare pe care durerea sau simptomul o „impune”.

“Să luam de exemplu cazul unei femei cu dureri în zona pelvină şi cu simptome de natură ginecologică, fără o bază organică. Cauza o găsim fie într-o istorie de abuz fizic, emoţional sau sexual, fie într-un conflict legat de identitatea ei ca femeie, sau de manifestare a feminităţii. Rezolvarea durerii va veni prin identificarea cauzei şi rezolvarea conflictului.”, adaugă Dr. Dana Stejar.

Există astfel o legătură directă între starea noastră de sănătate fizică şi cea psihică, iar orice dezechilibru într-una din părţi generează un dezechilibru în funcţionarea întregului.
“Oricât de redundant ar suna, pentru a avea o stare psihică bună trebuie să ne îngrijim de corpul nostru prin câteva acţiuni elementare: alimentaţie corespunzătoare, activitate fizică moderată, tehnici de relaxare, evitarea consumului excesiv de alcool şi evitarea consumului de droguri, tratarea oricăror afecţiuni fizice. Trebuie să ne îngrijim în aceeaşi măsură şi de starea noastră sufletească, investind în relaţiile cu cei dragi şi în activităţi care ne aduc bucurie.
Şi, nu în ultimul rând, trebuie să ne consolidăm o viaţă spirituală şi un sistem de valori care să ne susţină în momente de răscruce şi să ne ajute să înaintăm frumos pe drumul vieţii.” conchide dr. Dana Stejar.