Ultimele două luni au fost marcate de o angoasă profundă în rândul populaţiei la nivel mondial, ca urmare a noii ameninţări reprezentate de noul coronavirus, care s-a răspândit rapid din China în restul lumii. Însă acest perpetuu sentiment de pericol iminent şi această stare de nelinişte şi teamă au fost în mare parte induse de mass-media, prin imagini şocante cu oameni purtaţi pe tărgi ca nişte sarcofage, prin ştiri repetate obsesiv despre numărul în creştere al cazurilor de noi infecţii, de noi decese.
În „Psihologia mulţimilor”, lucrarea reprezentativă a sociologului francez Gustave le Bon, publicată în urmă cu mai bine de 120 de ani (1895), autorul subliniază caracterul colectiv, dar tranzitoriu, al mulţimilor în anumite circumstanţe, care acţionează în mod complet diferit de cel în care ar simţi, gândi sau acţiona în mod independent.
Sociologul scria, în cartea sa, că această colectivitate creată ca urmare a unui şoc brusc – aşa cum a fost şi încă este cazul epidemiei de coronavirus – are un caracter profund psihologic, devenind o unică fiinţă care se supune legii unităţii mentale a mulţimilor.
Astfel, indivizii sunt „infectaţi” mental de cei din jurul lor, ducând la ceea ce se cheamă efectul de turmă, privat de capacitatea unei judecăţi critice. Iar acest efect a fost uşor de speculat de mass-media care, prin sugestii şi afirmaţii repetate, a manipulat mulţimea profitând de slăbiciunea primară a acesteia – teama de moarte.
Şi, din moment ce mulţimile sunt uşor impresionabile, nu este de mirare cum imagini simple şi puternice, precum cele cu oameni căzuţi pe stradă, sau mesaje alarmante, precum „măştile respiratorii nu se mai găsesc în farmacii”, „preţul substanţelor dezinfectante a crescut de 10 ori” sau „oamenii au luat cu asalt supermarketurile, vor să îşi facă provizii în cazul unui dezastru”, au indus în rândul populaţiei panica, isteria, angoasa şi frica de moarte.
Pentru că am vrut să înţelegem mai bine ce stă la baza acestui fenomen, am discutat cu Irina Calomir, psiholog clinician şi psihoterapeut. Ea explică, în rândurile de mai jos, care este efectul catastrofizării unei situaţii şi detaliază tehnici de gestionare a anxietăţii şi a impactului acesteia.
Nevoia de bază a specie umane este adaptarea, iar din punct de vedere evoluţionist, orice situaţie neclară, incertă este asociată cu un pericol şi astfel, adesea inconştient, dezvoltăm falsele mecanisme de control; acestea desigur că ne dau (deseori) senzaţia că putem controla mediul şi în acelaşi timp ne susţin credinţa că un mediu incert şi impredictibil este clar un mediu negativ.
Pornind de la acest mecanism de bază al creierului primitiv, se dezvoltă o multitudine de erori cognitive, de gândire, precum generalizarea sau catastrofizarea, care nu aduc niciun efect pozitiv, ci mai degrabă au un impact negativ asupra calităţii vieţii.
Desigur că şi mecanismele cu care facem faţă situaţiilor identificate de creierul primitiv ca fiind periculoase sunt diverse şi aici ne putem gândi la cei care îşi iau extrem de multe măsuri de siguranţă (cumpărături şi provizii, comportamente compulsive şi obsesive de curăţare a mâinilor), precum şi cei care evită total să se confrunte cu realitatea, fără să urmeze niciuna dintre recomandările OMS.
Desigur că niciuna dintre cele două extreme nu ajută. În schimb, este nevoie de recunoaşterea contextului în care ne aflăm şi adoptarea măsurilor necesare de siguranţă fizică şi emoţională.
Este important să ne înţelegem reacţiile, chiar dacă ele sunt catalogate drept exagerate sau nepotrivite; doar prin înţelegerea şi acceptarea acestora, putem accesa resurse mai sănătoase atât din interiorul nostru, cât şi din exterior.
Este uşor să repetăm ceea ce am învăţat. Dacă şi alte contexte din viaţa noastră de zi cu zi ne sunt potrivnice (stres, oboseală, dificultăţi în relaţie, depresie, anxietate etc.), atunci suntem cu atât mai mult expuşi la ceea ce mass-media, într-un mod mai mult sau mai puţin asumat, promovează.
Şi, da, este important să devenim conştienţi că adesea panica, anxietatea şi reacţiile asociate lor pot fi mai periculoase decât virusul în sine şi pot avea mai multe efecte negative atât asupra noastră, cât şi asupra celor din jur, pornind de la familie la cercul de prieteni offline şi online.
Există mai multe aspecte care trebuie menţionate la acest capitol. Psihologul enumeră câteva lucruri importante de care să ţinem cont:
Gestionarea anxietăţii şi a impactului ei:
Utilizarea gândirii reflexive şi a capacităţilor cognitive de înţelegere:
Modificarea rutinelor zilnice, acordând o mai mare importanţă recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: