Psihoterapeut Mădălina Groşeanu: „Izolarea din aceste zile poate fi asemuită cu retragerea în peşteră a străbunilor”

Ceea ce trăim în aceste zile – izolarea în casă impusă pe o perioadă nedeterminată – ne poate aduce multiple beneficii, spun psihologii. Ar putea fi asemuită cu o “retragere în peşteră”, aşa cum au făcut mulţi dintre înaintaşii noştri înainte de a lua decizii importante. Mădălina Groşeanu, psiholog şi psihoterapeut, consideră că retragerea impusă din aceste zile poate să ne aducă nişte revelaţii, o reprioritizare a dorinţelor, o transformare a superficialităţii în profunzime. Trebuie, însă, să ne-o asumăm.

„Retragerea în peşteră”: ce este

Ce se întâmplă doctore: Cum ai defini această „retragere în peşteră”? E ca un fel de limpezire a gândurilor sau ca o perioadă precursoare „renaşterii” personale?
Mădălina Groşeanu: Este evident şi o perioadă de limpezire a gândurilor, dar cred că este prea puţin spus. Este o perioadă puternică din punct de vedere emoţional, care aduce de fapt o resetare, o restructurare a noastră, şi da, am putea-o numi o perioadă care va genera într-un fel sau altul o “renaştere”. Din păcate, sau din fericire, interpretaţi-o cum simţiţi, fiinţă umană funcţionează după un mecanism conform căruia, ca să te transformi profund trebuie să treci printr-o suferinţă. Fiecare dintre noi, trecem acum printr-o suferinţă mai mare, sau mai mică, care are drept scop Schimbarea.

C.S.Î.D.: Înţeleg că de mii de ani se practică acest tip de retragere. Care este istoricul ei?
M.G.: În India, Tibet, Peru, sunt o grămadă de poveşţi, de legende, despre călugări, înţelepţi din anitichitate şi nu numai, care ne vorbesc despre experienţele spirituale ale acestora. Peşterile pregăteau sufletul, mintea şi corpul pentru a atinge un echilibru.
La noi în ţară, primele legende sunt în legătură cu Regina Hestia. Ea a fost regina Traco-Getilor în perioada matriarhatului şi a fost ulterior zeificată, devenind Zeiţa Focului, păstrătoare a Focului, preluată apoi şi de romani ca Vesta. Există legende şi cu Zalmoxe. Se spune că acesta a intrat într-o peşteră, şi după 3 ani, a ieşit şi a început să îşi facă misiunea, aceea de a unifica spiritual triburile de geto-daci, arătându-le câte au în comun. Pentru Zalmoxe, a fost un moment de retragere care l-a ajutat să îşi vadă rolul.

Recomandări

Autoîmbrăţişarea: un gest mic cu beneficii extraordinare

Cum să previi depresia. Care sunt cele mai mari riscuri în perioada de carantină

„Retragerea în peşteră”: beneficii

C.S.Î.D.: Care îi sunt beneficiile, într-o astfel de perioadă?
M.G.: Beneficiile sunt multe, chiar dacă atunci când eşţi în plin proces, poate ţi-e greu să le vezi. Cred că primul dintre ele ţine de o schimbare a modului cum îţi ierarhizai priorităţile până acum, importanţa pe care o acordai unor lucruri mai puţin importante, decât celor cu adevărat esenţiale. Poate că până acum simţeai o împlinire prin lucruri material şi îţi plăcea să ai cea mai bună măşină, cel mai nou model de telefon sau cea mai preţioasă bijuterie. Aş spune că după o astfel de perioadă bucuria superficială se transformă în profunzime. Lăcomia, manifestată mai mult sau mai puţin conştient, care acum se transformă. Egoismul care devine generozitate, invidia socială care devine solidaritate. Un lucru care mi se pare important este faptul că se modifică modalitatea în care ne raportăm unul la celălalt. Fiind nevoiţi marea majoritate să stăm în casă, “în peşteră” suntem nevoiţi să stăm cu noi înşine. În perioadele de deprivare, iese întotdeauna până la urmă adevărul. Chiar dacă durează, şi este şi în funcţie de perioada de deprivare, el iese până la urmă.

Profesorul universitar de socio-psihologie Tobias Greitemeyer, a publicat în 2018, în The Jornal of Social Psychology un studiu cu privire la deprivarea forţată şi spunea că unul dintre lucrurile care se accentuează este agresivitatea. Pe de altă parte, profesorul universitar John Lilly vorbeşte în cartea sa The Deep Self despre avantajele pe care le obţii atunci când stai într-o  deprivare pe care ţi-o asumi.

De altfel, eu însămi studiez ce se întâmplă într-o perioadă de deprivare, prin retreaturile pe care le organizez, 10 zile de terapie în camera obscură, aşa numită Darkroom therapy. Timp de 10 zile oamenii stau în întuneric, îşi desfăşoară activităţile în întuneric, şi la final, au adevărate revelaţii despre ei. Intră cu Frică şi ies cu Încredere şi Iubire. Prin introspecţie, meditaţie, într-o astfel de perioadă cum este cea de acum, ajungi la o autocunoaştere mai profundă, la adevărul despre tine, lucru care oricât de dureros ar putea fi în unele cazuri, se va dovedi în timp, un pas extraordinar în vindecarea proprie sau o relaţiilor. Trebuie să ştii, oricât de dureros pare, ca să poţi să schimbi, să repari sau să iei o decizie. Aşa că uitându-ne la cele două studii, este foarte important într-o astfel de perioadă să o acceptăm, să o asumăm, să o resemnificam, pentru a putea scoate din ea toate beneficiile.

„Retragerea în peşteră”: ce aduce bun în viaţa noastră

C.S.Î.D.: Crezi că lumea se va schimba după ce pandemia va trece? Dacă da, în ce fel?
M.G.: Fiecare moment de criză s-a dovedit benefic, pentru că s-au produs schimbări. Da, cred cu toată tăria că lumea se va schimba după această pandemie. Marea majoritate dintre noi fac schimbări, asta înseamnă că la nivelul Subconştientului şi Conştientului Colectiv se produc schimbări. Şi pentru că este atât de întinsă, a afectat atâtea zone, atâţia oameni, cred că se poate atinge acea masă critică, la nivel social, care să producă schimbarea.

C.S.Î.D.: Cum ne va schimba pe noi un astfel de evenment major?
M.G.: Aici pot să îţi dau câteva exemple din discuţiile pe care le-am avut cu diverse persoane cu care am făcut terapie recent:
“ Am învăţat să îmi iubesc casa, să îmi pară bine că o am şi că este a mea. Până acum, plecam mereu, nu mă simţeam bine în ea, parcă nu era a mea, şi totul pentru că mi-era frică să mă opresc, să mă întâlnesc cu mine.” O altă clientă mi-a spus: “ Mi-am adus aminte şi am redescoperit lucruri care mă bucură pe mine, pentru că după ce intrasem în relaţie mă bucurau numai lucrurile care îl bucurau pe partenerul meu.”

C.S.Î.D.: Este importantă ” retragerea în peşteră” pentru a ne reorganiza priorităţile, pentru a ne descoperi, pentru a ne privi mai bine plusurile şi minusurile şi a ni le transformă în atuuri?
M.G..: Sigur că da, este unul din scopurile principale

C.S.Î.D.: Poate fi această perioadă una în care să ne dăm seama cu ce putem ajută sau cum ne putem schimba?
M.G.: Poate fi o perioada care să aducă, să scoată la suprafaţă latura noastră altruistă, generoasă, sau, de fapt, este un lucru care ne hrăneşte şi pe noi. Pentru că a dărui, a scoate bunătatea la suprafaţă, aduce o altă vibraţie interioară, şi îmi vin în minte cuvintele lui Nicolae Steinhart: “Dăruind vei Dobândi”.