Psihoterapie pentru a scădea în greutate? DA!

Uneori, pentru a conştientiza motivele care ne determină să mâncăm mult şi incorect, este necesară o psihoterapie.

Însoţită sau nu de un regim alimentar, în funcţie de caz, terapia îi permite subiectului să-şi înţeleagă propriile motivaţii şi să-şi modifice comportamentul alimentar, astfel slăbind.

Recomandări

Cea mai simplă metodă de slăbire

Dieta de vară: mâncare şi sport pentru slăbire garantată!

Ce este psihoterapia?

Contrar a ceea ce se ştie în general, există mai multe tipuri de psihoterapie, nu unul singur. Cel mai cunoscut este psihanaliza, dar se cunosc şi alte terapii mai rapide şi mai adecvate anumitor persoane.

Recomandări

Cea mai simplă metodă de slăbire

Dieta de vară: mâncare şi sport pentru slăbire garantată!

Terapiile comportamentale

Permit identificarea circumstanţelor în care subiectul se simte îndemnat să mănânce prea mult: dejunuri profesionale, mese în familie, câteva minute petrecute într-un fast-food; pacientul învaţă de asemenea să se stăpânească într-o astfel de situaţie.

Singur sau în cadrul unui grup, subiectul discută cu un psiholog pentru elucidarea comportamentului său alimentar.

Şedinţele în grup, care permit dedramatizarea unui comportament considerat adesea de subiect „anormal”, au un efect dinamizator. Identificarea unor soluţii personalizate se face de obicei faţă în faţă cu psihologul, adică individual. În general, se pune problema limitării acestor situaţii în care subiectul se simte tentat să mănânce dezechilibrat, susţine Claire Pinson.

Terapia cognitivă

Are ca prim obiectiv dedramatizarea obezităţii. Reuşind să se deculpabilizeze, subiectul se poate gândi la modalităţile de acţiune pentru a diminua importanţa şi frecvenţa aporturilor sale alimentare, analizând motivele care îl împing să mănânce prea mult.

Principalele direcţii:

• Minimalizarea obezităţii.
• Deculpabilizarea subiectului.
• Corectarea ideilor sale preconcepute cu privire la alimentaţie. Analizarea împreună cu pacientul a motivelor care îl determină să mănânce prea mult, prea des şi dezechilibrat.
• Găsirea unui paliativ la actul alimentar.

Jurnalul de bord, adevărul gol-goluţ

Păstrarea unui jurnal în care subiectul îşi notează data, ora, tipul, circumstanţele, locul şi motivaţiile actelor sale alimentare îl poate ajuta să înţeleagă cauzele tulburărilor sale de comportament alimentar.

Psihologii care recomandă terapii cognitive sau comportamentale cer adesea pacientului să păstreze un astfel de jurnal – ca şi nutriţioniştii, de altfel. O analiză personală a jurnalului, întâi singur şi apoi împreună cu terapeutul, poate duce la modificarea eficientă a comportamentului respectiv, şi deci la slăbire.

Psihanaliza

Spre deosebire de tehnicile cognitive şi comportamentale, psihanaliza are ca obiectiv identificarea motivaţiilor inconştiente ale tulburărilor de comportament alimentar. Astfel se poate înţelege ce semnifică în mod real pentru pacient actul de a mânca.

Adesea tulburările de comportament sunt cauzate de conflictele apărute între mamă şi copil în primii ani ai copilăriei. De fapt, percepţia relaţiei mamă-copil, în care hrănirea se află în prim-plan, poate constitui cauza acestor tulburări. Cu ajutorul psihanalistului, subiectul poate încerca, de pildă, să exprime verbal motivele confictelor inconştiente dintre el şi mamă.

Slăbirea sub hipnoză

Marcată mult timp de o reputaţie nefericită, hipnoza poate contribui la scăderea în greutate. Există în prezent numeroşi specialişti care utilizează hipnoza pentru a vindeca diverse tulburări (dependenţe de tutun, de alcool), printre care şi cele de comportament alimentar. Medicul hipnoterapeut îşi ajută pacientul să atingă o stare de relaxare profundă, similară somnului uşor. O dată ajuns în această stare şi păstrându-şi totuşi liberul arbitru, subiectul devine permeabil la sugestiile hipnoterapeutului (de pildă să mănânce mai puţin şi mai corect), acestea pătrunzându-i direct în subconştient.

Astfel poate apărea o modificare a comportamentului alimentar, ce se va consolida în zilele următoare. În general, sunt necesare 3 până la 10 sedinţe, dar rezultatele sunt de durată. Motivaţia pacientului este la fel de importantă ca şi competenţa terapeutului.