Relația terapeutică: un instrument important în vindecare

Relația terapeutică este una dintre cele mai importante “instrumente” ce ajută la vindecarea rănilor cu care vine un client în terapie. Carl Gustav Jung este cel care a pus bazele conceptului de alianță terapeutică, referindu-se la această alianță ca la posibilitatea de a crea o relație stabilă și de încredere între terapeut și clientul său. Însă, ce înseamnă, de fapt, o relație terapeutică sănătoasă?

Relația terapeutică

O relație terapeutică se referă la oferirea unui spațiu de siguranță, în care clientul să se poată simți protejat și încrezător să își destăinuie gândurile și trăirile. Acest spațiu va fi lipsit de judecată și complet confidențial., însă, oricât de bine am pune la punct aceste aspecte, s-ar putea ca relația terapeutică să nu funcționeze foarte bine, dacă se lovește de transfer sau contratransfer.

Recomandări

Dr. Gina Chiriac: Catastrofele unesc oamenii. Terapie psihologică pro bono pentru refugiații din Ucraina

Cum se văd relațiile de dragoste după psihoterapie și cursuri de dezvoltare personală

C.G. Jung a descris două tipuri de transfer: cel personal și cel colectiv. Transferul personal se referă la proiecția clientului asupra terapeutului din punct de vedere personal (proiecții de tipul: „Și eu sunt terapeut, la fel ca tine și reacționez fix la fel”/ „Și părinții mei au făcut același lucru” / „Și eu simt exact ce simți tu”), în vreme ce transferul colectiv se referă mai degrabă la proiecții generale, de tip arhetipal (clientul percepe terapeutul ca fiind Răul suprem sau Dumnezeul absolut).

Tot în transferul personal pot intra și fanteziile erotice față de terapeut, în vreme ce în transferul colectiv poate intra gândirea de tipul „Nu fac nimic fără aprobarea terapeutului meu. El știe ce e mai bine pentru mine. El știe totul”. Astfel de situații sunt perfect normale și pe alocuri chiar inevitabile la un moment dat, în terapie. Cu toate acestea, este necesară abordarea lor și depășirea cu brio, pentru ca procesul terapeutic să poată fi cu adevărat eficient și să aibă succes.

Ce este contratransferul?

De partea opusă se află contratransferul – un proces prin care terapeutul proiectează trăirile și gândurile asupra clientului. Astfel de situații se presupune că sunt rare sau, dacă apar, că sunt foarte bine ținute sub control. Contratransferul se poate declanșa inevitabil, atunci când clientul povestește un episod din viața sa, similar cu un episod trăit de terapeut. Pentru astfel de momente, există intervizarea – o întâlnire cu colegii de breaslă, în care abordează cazurile pe care le au și modalitățile în care s-au simțit, încercând să țină sub control trările. Cu toate acestea, atunci când contratransferul nu poate fi ținut sub control și depășește cu mult abilitățile terapeutului, se recomandă redirecționearea cazului.

În situația în care ești client, într-un proces de terapie, și simți că ești mereu plasat pe locul doi sau că ești mereu comparat cu viața terapeutului, simte-te liber să abordezi acest subiect și să renunți la terapia cu respectiva persoană.

Este foarte important să nu confundăm contratransferul cu tehnica autodezvăluirii. Tehnica autodezvăluirii poate fi utilizată în terapie, ocazional, pentru a încuraja clientul să se simtă confortabil sau pentru a se obține anumite tipuri de informații. Contratransferul, pe de altă parte, este un proces care se activează în marea parte a ședințelor, iar clientul se poate simți inconfortabil sau poate simți că relația client-terapeut devine mai degrabă o relație de identificare.