Ne confruntăm cu o perioadă care va lăsa urme adânci în comportamentul nostru și în modul cum interacționăm cu ceilalți. Omul este ființă socială și rolul grupurilor este important pentru funcționarea noastră și pentru dezvoltarea personală sau profesională. Am fost învățați că nu putem singuri și am manifestat evidente semne de depresie când am fost marginalizați.
Chiar înainte de izbucnirea „focului”, oamenii lucrau deja de acasă, făceau cumpărături online și primeau alimente acasă. După apariția virusului, am constatat că viața nu va mai reveni niciodată pe deplin la „normal”. Indiferent de modul în care s-a desfășurat blocarea, a existat un aspect aproape universal în ultimele luni – a perturbat brusc rutinele noastre zilnice și aranjamentele de viață în moduri care nu ar avea loc în mod normal.
Sentimentele de singurătate și izolare socială pot avea consecințe grave asupra sănătății noastre. Anxietatea, apatia și singurătatea sunt unele dintre consecințele asupra sănătății mintale care vor persista mult timp după terminarea pandemiei, în timp ce sentimentele crescute de depresie și stres, în special într-o perioadă de incertitudine, pot avea efecte grave asupra sănătății publice,crescând vulnerabilitatea oamenilor la o sănătate precară și slăbirea societății în ansamblu.
Izolarea socială nu ar trebui să devină o normă, chiar dacă unele circumstanțe specifice necesită distanțarea fizică.
Astăzi, reputația grupului este una catastrofală: grupul te poate îmbolnăvi. În mod evident, când auzi mereu că grupurile te pot îmbolnăvi, ce faci ? Fugi de grupuri!
Frica reprezintă o emoție puternică și îi va împinge pe oameni spre decizii extreme și controversate. Acestora le va fi teamă să nu se îmbolnăvească. Acest virus va trece, dar teama că putem fi îmbolnăviți de cel de lângă noi va rămâne; ne vom uita cu reținere la cel care ne-a făcut cafeaua, ne-a preparat mâncarea, ne-a deschis ușa etc.
Pentru că abordarea noastră față de tot ceea ce se întâmplă influențează starea noastră psihică și emoțională, propun să acordăm mai multă atenție unor factori cum ar fi :
Strategia: În primul rând, e important să ne creăm o strategie cu care să ne simțim capabili să facem față situației de stres la care suntem cu toții supuși. În această strategie e exersată acum toleranța la frustrare.
Jocul mental. E foarte ușor să ne dezechilibrăm acum. Fie că e vorba de anxietate, atac de panică, depresie, căderi nervoase sau altceva, provocarea va fi să menținem gândurile și emoțiile noastre în frâu.
Ce putem face? Să căutăm să ne ducem atenția și să ne implicăm în activități utile, apoi să cernem între gândurile toxice și în avalanșa de impresii și informații care vine spre noi.
O mare provocare acum este să facem față incertitudinii care plutește peste tot. Dintr-odată, conștientizăm cu câte incertitudini avem de trăit și tot ce avem de făcut este să le acceptăm ca parte din experiența noastră.
O întrebare simplă și la îndemână ar fi: mă ajută să trăiesc mai bine ceea ce aflu acum? Pot să fac eu vreo schimbare afară?
Avem nevoie să acceptăm și că avem un spațiu limitat de acțiune, de intervenție. Dar avem un spațiu nelimitat în a ne juca cu mintea noastră, cu emoțiile noastre.
Să luăm perioada asta ca pe un „cantonament” de autoreglare internă, de disciplină, responsabilitate și exersare a controlului propriu.
Autoanaliză. E un timp excelent de reflectat. Mulți facem asta, că vrem, că nu vrem. Apar întrebări existențiale, de genul: ce am făcut până acum cu viața mea, în ce m-am implicat, cât a meritat, unde am ajuns, ce am sacrificat, ce îmi mai doresc?
E timp și pentru reevaluarea experiențelor de viață. Lecții luate: cum le-am luat, ce am ratat, ce am fi vrut să învățăm, ce să înțelegem?
Ar fi grozav să descifrăm în toată această perioadă ce ne-a ajutat în trecut să mergem înainte, să depășim momentele grele. Iar dacă vrem să ne menținem mintea sănătoasă, e important să o hrănim: cu gânduri, emoții și activități zilnice, sănătoase și utile nouă.
Sens. Să dăm valoare timpului petrecut mai mult acasă, cu noi și cu cei dragi, din familie. E o mare provocare, știu.
Mulți ne-am obișnuit să fim grăbiți, să ne salutăm în grabă, să ne ajutăm în grabă, să ne îmbrățișăm în grabă, să mâncăm în grabă, să adormim în grabă.
Să facem, așadar, ceva util cu timpul pe care l-am primit acum. Dacă vedem perioada asta ca pe o lecție care ne poate duce într-un alt punct al vieții, e important să știm cum vrem să fim la capătul acestei lecții? Cum ne proiectăm? Mai calmi, mai echilibrați, mai puternici, mai iubitori sau înțelegători? Ce așteptări avem de la noi?
De noi depinde. Sensul noi îl dăm. Iar ca să facem față cu bine acestei crize e de dorit să găsim un sens menit să ne ducă spre o creștere personală.