Rușinea este un sentiment care ne poate face să ne simțim mici și neadecvați anumitor reguli impuse de societate. În ciuda faptului că doresc să fie văzuți și cunoscuți, rușinea este cea care îi face pe oameni să se ascundă în spatele măștilor.
Rușine sănătoasă vs. rușine toxică
Rușinea este o emoție resimțită la nivel universal, în țări și culturi diferite. Familiile și școlile folosesc rușinea socială pentru a-i clădi individului comportamentele adecvate și validate social. Deși rușinea sănătoasă este necesară pentru a menține corectitudinea în societeta, aceasta nu trebuie să ajungă să provoace suferință și durere la atât de mulți oameni. Rușinea sănătoasă îndrumă către autocorecție, reparare și evoluție.
Rușinea toxică, pe de altă parte, poate fi foarte dăunătoare din punct de vedere psihic, fiind cea care determină auto-pedeapsa. Adesea, folosește devalorizarea de sine și se manifestă prin gânduri precum: „Sunt o persoană groaznică, renunț” „Nu sunt suficient de bun” și „Sunt un eșec”. Învățăm aceste convingeri negative prin intermediul profesorilor, partenerilor, prietenilor, părinților care ne provoacă, de fapt, un sentiment profund de rușine.
Cum să scapi de rușine
Iată adevărul despre rușine: cu cât vorbești mai puțin despre asta, cu atât are mai mult control asupra vieții și psihicului tău. Frica din spatele rușinii este de obicei credința că a-ți împărtăși povestea și a fi cine ești tu cu adevărat îi va face pe oameni să te desconsidere.
Senzația interioară de siguranță
Un aspect al vindecării este crearea unui sentiment intern de siguranță, astfel încât să îți poți împărtăși rușinea cu ceilalți. Dacă nu te simți în siguranță, nu poți împărtăși. Trebuie să-ți spui povestea unor oameni în care ai încredere, care te ajută să te simți în siguranță, care vor asculta și nu vor judeca. O astfel de siguranță este necesară pentru a te simți vulnerabil.
Discuția cu un terapeut poate începe acest proces de a simți siguranța internă. Treptat, rușinea va deveni ceva extern pe care l-ai înțeles și la care acum alegi să renunți. Externalizarea rușinii este cheia. Prin intermediul acesteia, poți dezvolta mai multă compasiune pentru tine, dar și pentru alte persoane care trec prin acest proces.
Potrivit teoriei polivagale a doctorului Stephen Porges, siguranța este esențială pentru ca oamenii să funcționeze bine, să fie creativi și să se conecteze cu ceilalți. Atunci când oamenii sunt blânzi, se creează un spațiu pentru coreglementare. Când sistemul tău nervos detectează pericolul, treci de la conexiune la stări de protecție. Rușinea încearcă să te protejeze de ceilalți, deoarece crede în mod fals că altfel nu te vor plăcea.
O altă parte a vindecării este dezvoltarea abilităților de toleranță la suferință – gestionarea emoțiilor incomode care apar atunci când alegi să îți exprimi rușinea. Pentru a te elibera de rușine, trebuie să o împărtășești și să o procesezi. Multe dintre strategiile de coping pe care le folosești atunci când experimentezi emoții copleșitoare nu fac decât să-ți agraveze problemele. Unele dintre aceste metode de coping nefolositoare pot include ruminația excesivă, îngrijorarea în legătură cu viitorul, izolarea, abuzul de substanțe sau proiectarea sentimentelor asupra altor persoane.
Terapia poate ajuta la dezvoltarea acestor probleme, astfel încât călătoria ta să fie mai tolerabilă și să poți renunța la rușine. Este foarte important de reținut că toată lumea poate simți rușine. Nu ești singur. Vindecarea este posibilă.