Sărbătorile de iarnă aduc multă bucurie în general. Însă sunt liniștea de după (și de înaintea furtunii) în foarte multe cazuri. Anul anul acesta, în pandemie, nu doar persoanele singure sau bolnave au simțit apăsarea de Crăciun ci și cei cu familii. Și nu din cauza singurătății ci a suprasolicitării.
Nu îmi amintesc să mă fi simțit vreodată mai epuizată în Ajunul Crăciunului ca în 2020. Nu îmi amintesc să fi vrut vreodată să amân cu o zi, două venirea Crăciunului ca în anul pandemiei de coronavirus. Nu îmi amintesc vreodată să fi simțit împodobirea bradului ca pe o povară. Nu credeam vreodată că și cina (fără pretenții) din Ajunul Crăciunului este o corvoadă. Și nu era în planul meu să schimb meniul din cauza lipsei timpului.
Nu mă vedeam arătându-mi epuizarea în fața fiului meu de 4 ani care trăiește cu bucuria începutului de viață fiecare clipă. Nu chiar de Crăciun. Nu credeam vreodată că împachetarea cadourilor o să îmi ia și ultima doză de energie pe care o am. Așa cum nu îmi imaginam vreodată că voi primi cadoul de Crăciun îmbrăcată în haine de casă și cu părul nevopsit. Asta ca să nu mai vorbim despre machiaj sau coafură sau alte artificii ale feminității pe care nu le-am mai bifat.
Aveți grijă și de ”inimile” celor aflați în nevoie, foto Mădălina Drăgoi, Berlin, 24.12.2020
Nu am calculat că fotografiile cu brazii de Crăciun împodobiți ca în cataloage pe care îi expun prietenii virtuali de pe rețelele sociale o să mă facă să mă simt neputincioasă. Plus că unii au împodobit chiar 2 brazi anul ăsta. Nu m-am gândit vreodată că îmi vor lipsi chiar sarmalele de Crăciun, pentru care efectiv nu am avut de unde fura timp să le pregătesc.
Nu m-am gândit vreodată că mă va prinde Sfânta Sărbătorare cu casa nearanjată, ca și în foarte multe din zilele anului 2020. Nu m-am gândit vreodată la eforturile pe care părinții și bunicii mei le fac an de an de Sărbători ca să fie totul apretat, iar mâncarea felurită și meșterită ore în șir să aibă temperatura perfectă pentru a fi consumată imediat ce a fost pusă în farfurile pentru zilele bune. Asta ca să nu mai zic despre apăsare pe care mi-o dă dorul de familie. Și neputința de a nu fi alături de rudele de sânge. Nu m-am gândit vreodată că toate Sărbătorile – ca și Crăciunul – sunt o invenție umană și au o latură mercantilă. Și că presiunea de a te încadra în norme cade atât de greu pe umerii celor epuizați.
Nu deveniți ”sclavii” Sărbătorilor de Iarnă”, bucurați-vă de momentele libere, foto Mădălina Drăgoi
Anul 2020 este un an de grea încercare pentru fiecare din noi, indiferent de vârstă. Dar mai ales pentru părinții. Responsabili atât pentru ei cât și pentru cei din familie. Temerile legate de sănătate, incertitudinile legate de viitor, lipsa contactului direct cu familia, cu prietenii, lipsa grădiniței, lipsa școlii, stresul lecțiilor online, stresul jobului devenit nesigur sau chiar a pierderii lui, lipsa odihnei, eventuale afecțiuni de care sufereau înainte sau pe care le-au descoperit în pandemie toate acestea au dus mulți părinți în pragul epuizării sau chiar a burn-out-ului. Atât burn-out în sfera profesională, dar și în viața de familie. Iar Sărbătorile de Iarnă sunt un prilej de a afla în ce stadiu al oboselii suntem, nu de a ne obosi și mai tare comparându-ne cu ceilalți. Este timpul de a lua măsuri și de a ne odihni
Crăciunul este o stare de spirit, foto Mădălina Drăgoi
P.s. Ieșind la aer curat pentru o plimbare obligatorie cu copilul, am observat un globuțel de Crăciun pus într-un copac. M-am oprit, l-am admirat și am simțit că este un moment magic din an și că trebuie să ne bucurăm de Sărbători după puterile și capacitățile pe care le avem în acel moment. Trebuie să ne bucurăm de Sărbători, nu să devenim sclavii Sărbătorilor.