Schizofrenia, boala cu mii de feţe: primele simptome, cauze, complicaţii şi tratament

Schizofrenia este tulburarea psihică în care realitatea este interpretată în mod greşit. Subiectul vede, aude şi simte lucruri ce nu sunt reale. Acest tip de tulburare apare în adolescenţă, este tratabilă, dar nu vindecabilă. Uneori, afecţiunea poate apărea şi înaintea vârstei de 40 de ani.

„Ca să poţi diagnostica un subiect cu schizofrenie, trebuie să observi următoarele caracteristici: delir, halucinaţii, comportament dezorganizat sau catatonic sau prezenţa simptomelor negative, disfuncţie semnificativă în abilitatea de a munci, de a merge la şcoală sau a îndeplini sarcinile zilnice. Aceste semne sunt prezente de cel puţin şase luni’’, spune psihologul Radu Leca pentru Ce se întâmplă, doctore?

Cauze şi factori de risc 

În mod oficial există cauze biologice, socioeconomice, psihosociale. Specialiştii pun accentul pe cele genetice. „Cauzele biologice ţin de materialul genetic cu care venim pe lume sau de tipul traumelor fizice ce determină schimbări în dezvoltarea creierului. Este ştiut faptul că Boala Huntington este precedată de simptome ale schizofreniei.

Recomandări

Majoritatea românilor se tem de această boală! Şi nu este cancerul!

Trăsăturile de personalitate, valabile pentru un schizofrenic îl vor poziţiona mereu, socieconomic, la un nivel scăzut spre mediu. Sunt rare exemplele de schizofrenici care au ajuns în 40 de ani de existenţă la un nivel socioeconomic înalt’’, mai spune psihologul Radu Leca.

Vulnerabilitatea subiectului la stres determină manifestări de natură schizoidă. „Exemplu concret: evoluţia alături de părinţii cu dificultăţi de comunicare, nesiguri şi retraşi, fara relaţii sau cu un număr redus de relaţii de prietenie, evident cu tendinţa de control sau cu tendinţa de a domina, reprezintă un factor public care creşte riscul de a dezvolta schizofrenie la copil. De asemenea, consumul de substanţe psihoactive conduce subiectul către primul episod schizofrenic’’, adaugă specialistul.

Primele semne ale schizofreniei

Schizofrenia se manifestă diferit la fiecare individ. „Aveam un profesor la facultate care ne spunea aşa: nu sunt doi schizofrenici identici. Unii subiecţi manifestă treptat simptomele schizofreniei, la alţii simptomele se manifestă brusc’’ , precizează psihologul Radu Leca.

Simptome evidente:

• sentimentul de a fi urmărit
• postura anormală a corpului
• un mod special de a se exprima
• lipsa de reacţie în situaţii importante
• schimbări la nivelul personalităţii, retragerea treptată din totalitatea activităţilor sociale
• teama sau furia fără sursa manifestată asupra celor dragi,
• preocuparea intensă faţă de religie
• probleme de concentrare

„Chiar dacă au trecut 15 ani de atunci, ţin minte povestea Anişoarei, rezidentă la un spital privat, soţie şi mamă. Pe drumul spre casă a văzut în mijlocul străzii zeci de pisici, viu colorate, care alergau. Evident, era o halucinaţie. Pisicile au urmărit-o timp de un an, acasă, în dormitor, pe holuri, în baie, la toate petrecerile şi manifestările publice unde mergea. Nu de puţine ori, Anişoara se apleca şi mângâia pisicile.

Culorile de pe blana pisicilor se schimbau în functie de starea emoţională în care se găsea Anişoara. Dacă era veselă, culorile erau aprinse, dacă era suparată, culorile se transformau în negru. Un lucru interesant: atunci când se certa cu soţul ei, pisicile dispăreau”, susţine psihologul Radu Leca.

Evoluţia şi complicaţiile schizofreniei

Schizofrenicul trăieşte într-un univers total diferit de cel pe care îl cunoaştem şi la care ne raportăm, iar acesta conţine lucruri inimaginabile.

Gândurile suicidale sau chiar suicidul sunt prezente şi privite drept fireşti de schizofrenic. ,,Unele argumente folosite de schizofrenic la adresa normalităţii actului sucidal, contin elemente religioase, exemplu: ca sa pot discuta cu Dumnezeu, trebuie sa merg la EL”, explică specialistul.

Depresia. „Argumente folosite de schizofrenic pentru a puncta faptul că ştie că este drepresiv: >. „Unele argumente sunt lipsite de logică, altele trebuie explicate”’, mai spune psihologul Radu Leca.

Incapacitatea de a face lucruri obişnuite. „Mersul la job este inutil. Schizofrenicul nu înţelege de ce trebuie să stea 8h pe zi, 5 zile pe săptămână în acelaşi loc şi să raspundă la ce este rugat să realizeze. Este o adevărată pierdere de timp. Avem aici ca exemplu argumentul specific al lui Dănut, schizofrenic, 38 de ani, căsătorit, fără copii: >”, adaugă specialistul.

Automutilarea. Forma de pedepsire sau răsplată a schizoidului. La întrebarea „De ce te-ai tăiat pe mână?”, trei schizofrenici răspund total diferit:

1. Mi-am deschis mana ca să intre Norocul.
2.  Am greşit în gânduri.
3. Nu e o rană, ci o nouă prelungire a mea.

Complicaţiile date de schizofrenie sunt nenumărate, de la actul suicidal, până la crimă, de la automutilare, până la tentativă de omor. Evident, schizofrenicul nu este responsabil pentru ele.

Diagnosticarea schizofreniei se face doar de medicul psihiatru. Există evaluarea medicală şi prezenţa factorilor de risc ce trebuie luată în calcul, la fel şi testele de personalitate, ce depistează alterarea funcţiilor precum atenţia şi gândirea. Schizofrenieia necesită medicamentaţie pe tot parcursul vieţii.