Simți că nu ești fericit(ă) orice ai face? Poate că trebuie să hrănești copilul interior!

Într-o lume a adulților, pare o copilărie să luăm în seamă copilul interior, acea voce sau acele voci care ne îndeamnă să facem acțiuni ce aduc bucurie pură. Însă psihologii și psihoterapeuții din întreaga lume vorbesc despre importanța integrării vocii copilului interior în acțiunile noastre de zi cu zi în scopul unei vieți satisfăcătoare. Psihologul și psihoterapeutul acreditat european Valeria Vîrlan dă detalii.

Adesea, simt dificultatea cu care se confruntă oamenii cu care lucrez în cabinet, atunci când îi invit să se raporteze la copilul interior, la diversele lui vârste și la emoțiile lui. De ce? Pentru că e dificil sa îți imaginezi cum în tine, cel de azi, ar mai exista cineva care percepe și simte altfel lucrurile…

Ce este copilul interior?

Copilul lăuntric este felul în care noi, psihologii, denumim metaforic acel nucleu de puritate, bucurie, bunătate, iubire și lumină care există în interiorul nostru al tuturor. El posedă, încă din stadiul embrionar, o mulțime de calități umane de care are nevoie, având în plus tendința înnăscută de a evolua și de a-și desăvârși părțile brute.

Recomandări

Capcanele psihologice de Black Friday. Ce ne determină să cumpărăm în exces?

Semne care trădează depresia. Cum o depistezi la persoanele care „o poartă” cu zâmbetul pe buze

De ce înăbușim vocea copilului interior?

Cu toate acestea, cu timpul, ne separăm, de regulă, de acest nucleu. Cauzele pot fi multiple: abandon, critici, neglijare, abuz, etc. Trăind astfel de evenimente, credem că ele se întâmplă din cauza noastră și tragem astfel concluzia că suntem plini de defecte, atât de imperfecți ca persoană și atât de nedemni de iubire. Ne identificăm cu fiecare greșeală sau eșec, neînțelegând cum ele sunt accidente, comportamente..etc. Oricum, aspecte exterioare, care nu ne definesc pe noi și miezul nostru profund.

Ce se întâmplă în viața noastră când ”respingem” copilul interior?

Prin urmare, copilul lăuntric respins, devine închistat, negat, alungat, evitat, reprimat. Aceasta este rădăcina imaginii de sine negative și a comportamentelor induse de rușinea auto-sabotoare.

Adevărul e că, în ciuda acestui „tratament”, copilul interior supraviețuiește intact. Cu întreaga comoară de calități, energie și bucurie. Dacă i-ai îngădui, ar revărsa toate aceste daruri în viața ta de adult și tu nu te-ai mai simți: lipsit de energie, de sens, de chef de viață.

În terapie, această reconciliere și uniune cu copilul lăuntric este posibilă. Ceea ce prilejuiește vindecarea, integrarea, desăvârșirea, prin reunirea conștiinței prezente, adulte (cu toate resursele ei minunate), cu nucleul nostru nativ.

Unul dintre instrumente este iubirea. Poate că nu o numim iubire în limbajul de specialitate, dar este iubire. Iubirea vindecă, întregește și oferă fundamentul pt dezvoltare. Deși adultul acționează logic, copilul tânjește după iubire și continuă să sufere până când dorința îi este îndeplinită.

Exercițiu de conectare cu copilul interior

În încheiere, te invit la un exercițiu:

Cum ar arăta viața ta dacă adultul care ești azi, cu toate realizările, experiența și resursele de care dispune, s-ar reuni cu acel nucleu de energie, entuziasm, creativitate și bucurie care sălășluiește în tine și de care îți amintești preponderent că se manifesta în copilăria ta?