Somawise, o tehnică de conectare cu corpul folosită de Dr. Luke Sniewski, discipolul lui Gabor Mate

Somawise este o tehnică de a ne conecta cu toată înțelepciunea și tot adevărul care sunt în corpul nostru, e o modalitate de vindecare. Acolo sunt blocate și traumele, acolo este și subconștientul nostru. Atunci când reușim să ne (re)conectăm cu corpul, ne putem elibera. Citește un interviu exclusiv cu autorul acestei tehnici, dar și al cărții cu același nume Somawise, eliberează-te de gânduri, reconectează-te cu corpul, Dr. Luke Sniewski, antrenor al stării de bine și terapeut somatic.

În cartea sa, Dr. Luke Sniewski vorbește despre înțelepciunea corpului, despre cum nemișcarea tăcută (stillness) ne poate pune în contact cu corpul nostru și cum ne poate ajuta să ne schimbăm, cât de important este disconfortul conștient, acceptarea radicală de sine și cum putem obține astfel un nou fel de a fi.

Ce se întâmplă doctore?: Cum ați descrie Somawise?

Recomandări

Ramona Bădescu, despre vindecarea interioară: „M-a învățat să îmbrățișez copacii”

Q&A la psiholog: Traumă, abuz, neglijența emoțională din copilărie și procesul de vindecare. Ep. 2

Dr. Luke Sniewski: Somawise recunoaște rolul important pe care îl joacă organismul în procesul de vindecare. De fapt, dacă organismului nu i se oferă spațiu pentru a procesa și nu integrează o experiență, nu putem vorbi de vindecare. Aceasta este ceea ce se poate întâmpla uneori când oamenii se angajează exclusiv în terapia prin vorbire. Chiar dacă, cel puțin la început, a vorbi despre provocările pe care le-am avut poate fi de ajutor, dacă nu-I oferim șansa corpului de a ne simți cuvintele și poveștile, atunci putem rămâne blocați în poveștile noastre, repetându-le iar și iar și întrebându-ne de ce nu putem merge înainte.

Pe lângă vindecare, atunci când ne reconectam cu corpul și învățăm limbajul senzațiilor, începem să înțelegem mesajele pe care ni le transmite în fiecare moment. Deconectați de corp, totuși, ceea ce aflăm este că vom căuta la nesfârșit răspunsuri în exterior, atunci când adevăratul mesaj se află în interior. Atunci când suntem conectați la corp, ne dăm seama de înțelepciunea pe care acesta o are de oferit.

C.S.Î.D.: De ce crezi că în corp se găsește adevărul nostru?

Dr. L.S.: Când experimentăm ceva în interiorul corpului, acesta este un adevăr obiectiv. Dacă simțim tensiune în gât, de exemplu, nu putem argumenta asta. Este pur și simplu adevărul experienței noastre din momentul prezent. Există tensiune în corp și este situată în gâtul nostru. Când mintea creează o poveste despre experiența noastră, totuși, este doar o percepție sau o interpretare. Dacă mi-am îndreptat degetul spre partenerul meu și am spus „mi-ai provocat această durere la gât”, această percepție poate fi suspusă dezbaterii, pentru că nu este obiectivă. Partenerul meu poate – și probabil va fi – să nu fie de acord cu povestea mea. Și, foarte posibil, când mă simt mai bine și după ce am avut timp să reflectez, s-ar putea să-mi schimb povestea și să recunosc că poate nu a fost partenerul meu vinovat de durerea mea de la gât. Acesta este un exemplu al modului în care mintea spune mereu povești despre ceea ce se întâmplă. Poveștile minții se schimbă, dar experiența corpului pur și simplu este. Când mergem la corp și accesăm Adevărul experienței noastre, eliminăm povestea și drama inutilă care însoțește adesea acele povești, deoarece este mai ușor să rezolvi o anumită tensiune la gât decât să reconciliăm percepția că partenerul nostru este cauza tensiunii noastre.

C.S.Î.D.: De ce a trăi numai în minte ne poate dăuna?

Dr. L.S.: Realitatea este că gândurile noastre nu sunt întotdeauna cea mai fidelă reprezentare a ceea ce se întâmplă de fapt, mai ales când vine vorba de temerile și anxietățile noastre. Cele mai multe dintre temerile noastre nu se întâmplă niciodată. A crede gândurile noastre și a trăi în minte creează stres și îngrijorare inutile. De fapt, trăirea în minte ne împiedică să vedem cu adevărat persoana din fața noastră. De multe ori, ne angajăm cu gândurile sau amintirile noastre despre o persoană, și nu cu persoana din fața noastră.

Deși aceste exemple ar putea demonstra modul în care trăirea în minte provoacă stres și o funcționare deficitară, nu am abordat modul în care viața în minte poate provoca vătămări corporale reale. Pentru aceasta, tot ce trebuie să facem este să examinăm alegerile alimentare ale unei persoane. Tendința este ca oamenii să urmeze sfaturile și sugestiile altor oameni atunci când vine vorba de a determina care este hrana sănătoasă pentru ei. Însă adevăratele dovezi dacă un tip de hrană ne este sau nu potrivit, provin doar de la propriul organism. Indiferent cât de convinsă ar fi mintea că o anumită filozofie alimentară este ceea ce are nevoie corpul său, dacă o persoană se confruntă cu simptome precum balonare, indigestie sau alte simptome de disfuncție digestivă, atunci corpul dezvăluie în mod evident Adevărul. Dacă nu ascultăm corpul când trimite aceste mesaje, aceste simptome se vor transforma în boală.

C.S.Î.D.: Spui să ne ascultăm corpul. Cum putem face asta? Mai ales dacă am trăit mult timp în mintea noastră?

Dr. L.S.: Corpul vorbește prin limbajul senzațiilor. Deși este nevoie de timp – pentru mulți – pentru a se conecta și a deveni conștienți de senzațiile din și de pe corp, aceasta începe cu o practică consecventă și intenționată a liniștii. Când nu ne mai mișcăm și practicăm acest stillness, ceea ce observăm în mod invariabil este că este dificil să stăm nemișcați din cauza experiențelor incomode pe care le simțim că ne fac să vrem să ne mișcăm și să ne adaptăm. Acesta este procesul de aclimatizare de a învăța cum să simți din nou. Când începem să ne reconectăm, poate fi o experiență inconfortabilă, deoarece revenim în contact cu experiențe care au fost de mult ignorate.

C.S.Î.D.: Vorbești despre stillness liniștea tăcută. Care sunt calitățile sale și cum o putem practica în viața noastră de zi cu zi?

Dr. L.S.: Liniștea este catalizatorul schimbării autentice, deoarece ne dă putere să oprim modul nostru de a reacționa. Pentru a practica liniștea, începe cu sarcina simplă – dar foarte provocatoare – de asta nemișcat fizic. Cu alte cuvinte, încearcă să nu te miști. Uneori, în câteva momente, s-ar putea să observi nevoia de a te scărpina sau de a te mișca. Intenția este de a observa acest impuls sau senzație de mișcare și de a încerca să fii prezent chiar dacă o simți. Sună ca fiind un lucru ușor, dar ceea ce se întâmplă este că începem să vedem cât de puternice sunt cu adevărat tiparele și ciclurile noastre de reactivitate.

C.S.Î.D.: Ce ne învață durerea?

Dr. L.S.: Durerea poate provoca momente de reflecție și evoluție, creștere. Când trecem prin experiențe provocatoare și dureroase – cum ar fi un divorț, moartea unei persoane dragi sau pierderea unui loc de muncă – tocmai durerea pe care o simțim poate servi drept catalizator pentru creștere. Durerea ar putea duce la noi descoperiri și perspective care ne învață despre aspecte ale noastre și ale lumii de care nu eram conștienți anterior. Într-adevăr, unele dintre cele mai importante descoperiri pe care le facem s-ar putea să nu fi fost niciodată făcute fără durerea care le-a precedat. În acest sens, durerea poate fi un mare profesor și ghid.

C.S.Î.D.: Care sunt activitățile care ne pun într-un disconfort conștient?

Dr. L.S.: Practicile de disconfort conștient pot să nu fie plăcute, dar nu sunt destinate să fie o formă de auto-pedepsire sau tortură. Acesta este motivul pentru care, în contextul Somawise, practicile de disconfort conștient sunt acele practici care sunt dovedite – științific sau altfel – a fi sănătoase (cum ar fi expunerea la frig, sauna, exercițiile fizice, postul) care în același timp nu sunt confortabile pentru minte.

Când ne permitem în mod conștient să experimentăm acest disconfort, chiar dacă mintea s-ar putea să nu se bucure de experiență, ne cultivăm capacitatea de a fi confortabili cu disconfortul. Dar adevărata utilitate a acestei capacități este dezvăluită atunci când o aplicăm în contextul schimbării comportamentale. Schimbarea este grea. Inevitabil trebuie să ne confruntăm cu stresul și factorii declanșatori care ne fac să ne simțim inconfortabil și să ajungem la comportamentele și substanțele de care încercăm să ne îndepărtăm. Dacă am exersat să fim prezenți cu disconfort, această confruntare inevitabilă cu disconfortul în timpul procesului de schimbare este mai gestionabilă.