Te simți rău? Nu alunga starea! Vezi ce mesaj îți transmite

Nimănui nu îi este confortabil să simtă supărare, dezamăgire, durere, tristețe, furie. Însă toate aceste emoții ce ne incomodează au un mesaj bine codat pe care trebuie să-l descifrăm. Să fugim mereu de ceea ce nu ne este pe plac nu este o soluție, iar scenarii asemănătoare se vor repeta. Până când? Până când învățăm lecția și trecem la următorul nivel de învățare. Și viața se va schimba în bine! Cu amănunte vine Andrada Tache, psiholog și psihoterapeut în Germania.

Capacitatea de a fi vulnerabil și de a sta cu tine, așa cum ești, cu realitatea ta din momentul ăsta, așa cum este, nu cum îți dorești să fie, înfrumusețând-o, coafând-o, negând-o, îți dă, culmea!, Putere! Este ca atunci când omida stă cu ea însăși, în coconul ei, și se dizolvă aproape în totalitate pentru a renaște celular complet, activând marea transformare de care are nevoie, știind că ea este doar o etapă în viața… celui care trebuie să fie… Fluturele.

Poate ne e greu sau mai dificil uneori să ne privim ca pe niște etape în propria dezvoltare, ca pe niște stadii, dar dacă ne privim viața pe îndelete, descoperim că la nici o vârstă nu am semănat cu noi de la o altă vârstă intermediară și nici cu noi, cei de acum. Nici măcar fizic, darămite psihic. Suntem etape în dezvoltarea unei ființe și a unei anumite MISIUNI personale în viețile celorlalți, a unui rol în marele Puzzle al universului, de care nici nu avem habar, așa cum nici oul, nici omida și nici măcar crisalida nu știu unele de altele și nici nu bănuiesc că ele vor deveni vreodată ceea ce sunt menite sa devină și anume… un FLUTURE.

Recomandări

Andrada Tache, psiholog în Germania: ”Mulți români cred că unui copil oricât de abuzat ar fi tot îi…

Andrada Tache: Cum este când ne confruntăm cele mai mari frici? Perspectiva unui psihoterapeut

Vizualizați cu ochii deschiși cine vă doriți să fiți cu adevărat

Imaginați-vă oricât, creionați-vă cu cea mai ingenioasă măiestrie cel care URMEAZA să deveniți și nu aveți cum să vă apropiați de acea imagine, așa cum nici omida, în lumea ei pământeană, nu are nimic în comun cu fluturele măiestuos căruia îi sunt destinate zborul și măreția culmilor, nectarul florilor, dar și misiunea de o importanță desăvârșită la scara macroscopică, PLANETARȚĂ, de a purta polenul sau pe aripi și pe piciorușele-i minuscule, din floare în floare, pentru a răspândi toate florile de pe pământ și pentru a le asigura continuitatea. Oare poate omida… devenită crisalidă, hibernând în coconul ei, să viseze atât de măreț propria-i devenire, poate ea să o intuiască? Nu, pentru că lumea fluturelui este complet alta. Însă, ceva poate simți oul, apoi larva (omida) și mai apoi crisalida. Un SINGUR lucru: nevoia de a Crește!

Nu ne putem opune nevoii de a crește, de a ne dezvolta pe plan spiritual și personal

Nevoia de transformare, de a evolua, este o nevoie viscerală, în corpul ei. Este ca o forță de propulsie care o împinge înainte, într-un necunoscut necesar ca aerul, pentru că, fără el, sensul ei nu exista, lumea ei se oprește, dar și lumea celor din jur stagnează, bolnavă, tot așa cum un corp fără un membru funcțional nu mai este același corp cu aceleași funcții. Oul, omida și crisalida nu pot exista o veșnicie. Ele sunt etape în devenirea FLUTURELUI pentru că, în viața asta, numai EL își poate îndeplini misiunea LUI, de fluture. Aterizăm pe pământ, în lumea noastră și ne întrebăm… Când, oare, a fost ultima dată când ai stat cu tine, cu corpul tău și nevoile lui, cu senzațiile tale, cu emoțiile tale EXACT așa cum sunt?

Timpul de autoreflecție este important pentru igiena emoțională

Când a fost ultima oară când ți-ai dat voie să stai cu tine pentru a simți FORȚA propulsatoare către CINE ai nevoie să devii? Spre deosebire de fluture, noi, oamenii, avem infinite instanțe sau roluri în care intrăm, pe drumul nostru spre evoluție. Uneori, ni se poate întâmpla ca anumite evenimente dureroase din viața noastră să ne blocheze în devenirea noastră și să rămânem într-o etapă de evoluție.

Cum știm că suntem blocați

Păi, nu simțim VIAȚA din noi. Ba chiar trăim, sub o formă sau alta, eterna nemulțumire, neputință, neglijare, abandon emoțional, lipsa propriei puteri și propriei importanțe, un gol in noi și o foame continuă de a umple cu ceva, cu orice, acest loc în noi dureros.

Viața din noi e blocată și nu poate curge ÎNAINTE, SPRE cine e nevoie să devenim. Și atunci, avem nevoie să ne întoarcem privirea spre noi. Să lucrăm cu noi. Și atunci ne OPRIM. Suntem ATENȚI… Și ASCULTĂM.