Teoria polivagală și cele 3 principii ale acesteia

Teoria polivagală a fost enunțată de Stephen Porges și revoluționează abordarea traumei. Iată care sunt cele trei principii organizatoare ale acestei teorii.

Ce este teoria polivagală

În esență, teoria polivagală spune că unul dintre scopurile importante ale vieții noastre ar trebui să fie căutarea siguranței, pentru că doar în prezența acesteia putem avea conexiuni profunde sau ne putem vindeca. “Numai atunci când suntem într-o stare fiziologică de calm putem transmite altcuiva indicii de siguranță. Aceste oportunităț de conectare și coreglare determină succesul relațiilor, indiferent că e vorba despre relații mamă–copil, tată– copil sau altele”, spune neurocercetătorul Stephen Porges. Mai mult, teoria polivagală subliniază că circuitele neurale care susțin comportamentul social și reglarea emoțională sunt disponibile numai atunci când sistemul nervos apreciază că mediul e sigur și că aceste circuite sunt implicate în sănătate, creștere și recuperare.

Exerciții polivagale

În cartea Cum ne recăpătăm starea de bine, conectare și siguranță 50 de practici polivagale pentru corp și minte, Dab Dana, psiholog clinician, preia principiile Teoriei Polivagale și le oferă terapeuților un set de instrumente terapeutice. Acestea sunt create pentru a le oferi clienților posibilitatea să își exploreze răspunsurile corporale și să își redescopere corpurile care poate că au amorțit în urma unor experiențe de trauma severă.

Recomandări

Teoria polivagală: ce presupune

Teoria polivagală te ajută să te înțelegi mai bine

Cele trei principii organizatoare ale teoriei polivagale

Tot Dab Dana enumeră cele 3 principii organizatoare ale acestei teorii, principii care au revoluționat perceperea răspunsului la stress și amenințare.

Dab Dana sintetizează primul principiu al teoriei polivagale – cel al ierarhiei autonome – astfel: Sistemul nervos este divizat în 3 părți, fiecare având propriul set de acțiuni protective:

• sistemul vagal dorsal (cel mai vechi în evoluția de la reptile la mamifere) care, în cazul unei amenințări, activează strategii de supraviețuire de imobilizare (ca la reptile)
• sistemul simpatic care în cazul stresului (sau oricărei activități/persoană percepută ca fiind o amenințare) activează acțiuni de tipul “luptă sau fugi”
• sistemul vagal ventral care oferă posibilitatea de a simți siguranța prin conectare și angajare socială.

Acest sistem vagal ventral este prezent doar la oameni și se activează doar în starea de siguranță. În cazul în care o persoană merge la terapie, însă se află în modulul de supraviețuire vagal dorsal sau simpatic, atunci transformarea și vindecarea nu pot avea loc. E nevoie ca acea persoană să se împrietenească cu sistemul vagal ventral, adică să caute siguranța în viața lui. Printre indicii de siguranță “adunați” pri neurocepție ( vezi mai jos ce preuspune aceasta) se află felul în care ne privește, ne ascultă și ne vorbește un om. În funcție de aceste lucruri, ne considerăm în siguranță în preajma unei persoane. De aceea este atât de important să găsim un terapeut calm, care și-a atins starea de relaxare. Pentru că ne va face să ne simțim în siguranță și, astfel, ne vom putea vindeca. Și pentru că în prezența siguranței se dezactivează mecanismele de apărare, dar și prin integrarea unui nou model de relație.

Neurocepția, al doilea principiu al teoriei polivagale, reprezintă percepția mediului înconjurător fără conștientizare. Este acest radar inconștien care scanează în permanență mediul pentru a ne oferi indicii despre acesta. Este mediul sigur sau amenințător, astfel încât să se declanșeze sistemul vagal dorsal (imobilizare) sau cel simpatico ( luptă sau fugi).

Co-reglarea este cel de-al treilea principiu major pe care teoria polivagală l-a adus în lumea psihologiei. E important de știut că abilitatea de auto-reglare apare după mai multe experiențe de co-reglare cu cei din jurul nostru. Prin co-reglare ne conectăm cu ceilalți și cream o stare de siguranță împărtășită. Și, începând cu nașterea, avem parte de experiențele de co-reglare cu părinții sau îngrijitorii noștri. În funcție dacă aceștia au știut să ne ofere aceste experiențe de co-reglare, vom învăța să ne auto-reglăm emoțional.

Prin cunoașterea acestor trei principii ale teoriei polivagale, putem să ne înțelegem mai bine reacțiile, comportamentele. Prin cunoașterea sistemului nostru nervos autonom, a reacțiilor inconștiente la stimuli amenințători, prin căutarea calmului și a relaxării, putem să creștem echilibrul emoțional și starea de bine.