Teoriile conspirației – de ce unii oameni au tendința să le creadă?

Teoriile conspirației atrag unii oameni în mod special datorită unei combinații de trăsături de personalitate și motivații, inclusiv bazarea pe intuiția lor, simțirea unui sentiment de antagonism și superioritate față de ceilalți și perceperea amenințărilor în mediul lor, potrivit cercetărilor publicate de American Psychological Association.

Rezultatele studiului prezintă o imagine nuanțată a ceea ce îi determină pe teoreticienii conspirației, potrivit autorului principal Shauna Bowes, doctorand în psihologie clinică la Universitatea Emory.

Teoriile conspirației – ce spun studiile?

„Nu toți teoreticienii conspirației sunt oameni simpli și bolnavi mintal – un portret care este pictat în mod obișnuit în cultura populară”, a spus Bowes. „În schimb, mulți apelează la teoriile conspirației pentru a satisface nevoile motivaționale defavorizate și pentru a da un sens stresului și deeriorării.”

Recomandări

Teoria conspirației: de ce apare

Sindromul impostorului vs teoria conspirației

Potrivit lui Bowes, cercetările anterioare au analizat în mare parte separat personalitatea și motivația. Studiul actual și-a propus să examineze acești factori împreună pentru a ajunge la o relatare mai unitară a motivului pentru care oamenii cred în teoriile conspirației.

Pentru a face acest lucru, cercetătorii au analizat date din 170 de studii care au implicat peste 158.000 de participanți, în principal din Statele Unite, Regatul Unit și Polonia. Ei s-au concentrat pe studii care au măsurat motivațiile participanților sau trăsăturile de personalitate asociate cu gândirea conspirativă.

Cercetătorii au descoperit că, în general, oamenii au fost motivați să creadă în teoriile conspirației din nevoia de a înțelege și de a se simți în siguranță în mediul lor și din nevoia de a simți că grupul cu care se identifică este superior celorlalți.

Chiar dacă multe teorii ale conspirației par să ofere claritate sau un presupus adevăr secret despre evenimentele care pronduc confuzie, nevoia de izolare sau un sentiment de control nu au fost cei mai puternici motivatori pentru a susține teoriile conspirației. În schimb, cercetătorii au găsit unele dovezi că oamenii erau mai predispuși să creadă în anumite teorii ale conspirației atunci când erau motivați de relații sociale. De exemplu, participanții care au perceput amenințările sociale aveau mai multe șanse să creadă în teoriile conspirației bazate pe evenimente, cum ar fi teoria conform căreia guvernul SUA a planificat atacurile teroriste din 11 septembrie, mai degrabă decât o teorie abstractă conform căreia, în general, guvernele intenționează să facă rău cetăţenilor pentru a-şi păstra puterea.

„Aceste rezultate se potrivesc în mare măsură cu un cadru teoretic recent care promovează că motivele identităţii sociale pot da naştere la a fi atraşi de conţinutul unei teorii a conspiraţiei, în timp ce oamenii care sunt motivaţi de dorinţa de a se simţi unici sunt mai predispuşi să creadă în teoriile generale ale conspiraţiei despre cum funcționează lumea”, potrivit lui Bowes.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că oamenii cu anumite trăsături de personalitate, cum ar fi un sentiment de antagonism față de ceilalți și un nivel ridicat de paranoia, erau mai predispuși să creadă în teoriile conspirației. Cei care credeau cu tărie în teoriile conspirației erau, de asemenea, mai predispuși să fie nesiguri, paranoici, dezechilibrație emoțional, impulsivi, suspicioși, retrași, manipulatori, egocentrici și excentrici.

Cele cinci trăsături de personalitate (extraversie, agreabilitate, deschidere, conștiinciozitate și nevrotism) au avut o relație mult mai slabă cu gândirea conspirativă, deși cercetătorii au spus că asta nu înseamnă că trăsăturile generale de personalitate sunt irelevante pentru tendința de a crede în teoriile conspirației.

Concluzie

Bowes a spus că cercetările viitoare ar trebui efectuate cu conștientizarea faptului că gândirea conspirativă este complicată și că există variabile importante și diverse care ar trebui explorate în relațiile dintre gândirea conspirativă, motivația și personalitatea pentru a înțelege psihologia generală din spatele ideilor conspirative.