”Terapia stresului”- de ce avem nevoie de ea şi ce beneficii are?

„Ultimul deceniu s-a remarcat prin interesul crescând şi accentul pus asupra subiectelor care au legătură cu stresul, atât în spaţiul public, cât şi în mediul ştiinţific”, precizează Ellis, Gordon, Neenan şi Palmer, psihoterapeuţi şi autori ai cărţii Terapia stresului.

Potrivit American Psychological Association (APA), 75% dintre adulţi au experimentat diferite grade ale stresului, de la moderat la sever, în ultima lună, iar jumătate dintre aceştia au raportat faptul că în ultimul an nivelul de stres din viaţa lor a crescut. (Global Organization for Stress, iunie 2020)

„Pe lângă faptul că există în sine, poate fi propria cauză, dar şi propriul efect”, spunea medicul endocrinolog Hans Selye care, în urmă cu 85 de ani, descoperea accidental în cercetările de laborator existenţa şi efectele negative ale stresului, numit iniţial sindromul general de adaptare. Jocul de cuvinte folosit de Selye exprimă cel mai bine ideea prin care stresul, cu precădere cel psihic, deşi nu este atât de specific ca alte patologii, poate fi mult mai nociv atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional. Indiferent de manifestare, stresul are două constante. Prima se referă la faptul că acesta declanşează răspunsuri puternice din partea organismului, în încercarea de a menţine homeostazia (starea de echilibru intern).

Recomandări

Minodora, transformare spectaculoasă, după ce s-a apucat de dietă. Artista cântărea 98 de kilograme

20 de semne şi simptome ale sclerozei multiple, boala cu 100 de feţe. Explică dr. Ovidiu…

Cea de-a doua caracteristică include ideea că, pe termen lung, stresul produce efecte negative şi duce la serioase tulburări psihosomatice, ca hipertensiunea, migrene, tulburări ale sistemului digestiv, endocrin, depresie, anxietate etc.

Ce este stresul şi cum ne afectează?

Dintr-o perspectivă iniţial medicală, Hans Selye a punctat ideea că „stresul este, în esenţă, gradul de uzură al corpului”, iar în opinia sa, reprezintă „răspunsul nespecific al organismului la acţiunea oricăror presiuni”, dezvoltând un model de răspuns al organismului la factorii stresori: reacţia de alarmă, etapa de rezistenţă sau recuperare în care sistemul nervos autonom rezistă impactului şi, dacă nivelul de stres este în continuare ridicat, cea de-a treia etapă – instalarea epuizării (burnout).

Altfel spus, atunci când experimentăm situaţii stresante, care ne depăşesc capacitatea de adaptare, fie că este vorba despre un stres acut sau cronic, organismul nostru pune în acţiune hormonii de stres, catecolaminele (dopamina, adrenalina şi noradrenalina) pentru a face faţă evenimentului negativ şi a mobiliza resursele organismului. Creierul şi corpul nostru lucrează atât de intens la sistemul de alertă, în eliberarea hormonilor de stres, încât neglijează alte funcţii: pe cele normale, de bază, cum ar fi apărarea imunitară. Prin urmare, acest răspuns perpetuat pe termen lung poate deveni mai nociv decât stresorii în sine. 

Cum pot fi combătute aceste efecte, prin metode terapeutice?

Acest răspuns al organismului nu poate fi oprit. El este unul străvechi, activat în faţa pericolelor fizice, cu scopul supravieţuirii. În epoca modernă, factorii stresori au fost înlocuiţi preponderent de cei psihologici, interni, dar răspunsul la stres este activat în acelaşi mod. Deşi un anumit nivel de activare internă determinată de stres poate spori performanţa în diverse domenii, vorbim despre stresul nociv, prin prisma terapiei stresului dezvoltată în cartea cu acelaşi nume, atunci când „o persoană expusă la o serie de factori de stres interpersonali şi de mediu, percepuţi ca cerinţe care depăşesc abilităţile persoanei de a le face faţă, provoacă o stare de distres emoţional şi fiziologic şi/sau când o situaţie actuală este percepută ca fiind ameninţătoare, copleşind resursele persoanei de a-i face faţă.”

În 1950, psihologul clinician Albert Ellis a dezvoltat Terapia comportamentală raţional- emotivă (REBT), pornind de la o teorie a personalităţii şi ideea că percepţiile şi evaluările pe care le facem asupra evenimentelor din mediul nostru determină în mare măsură modul în care răspundem emoţional şi comportamental faţă de aceste evenimente.

„Gândurile, emoţiile şi comportamentul sunt procese interdependente, conjugate toate, trebuind să fie luate în calcul dacă ne dorim ca metodele de tratament să fie eficiente”, spune Ellis.

Astfel, perspectiva propusă de „Terapia stresului” vizează dezvoltarea unor mecanisme de coping (adaptare), prin modificarea modului în care analizăm evenimentele stresante cu care ne confruntăm.

Ce sunt credinţele iraţionale, de ce practicăm intens autosabotarea, cum să rămânem prezenţi emoţional în situaţii care ne provoacă anxietate pentru a descoperi alte căi de a le aborda, care sunt metodele terapeutice de relaxare şi gestionare a stresului, acestea sunt doar câteva dintre subiectele abordate în cele 9 capitole.

Dedicată psihologilor şi psihoterapeuţilor, dar şi celor care vor să înţeleagă cum funcţionează mecanismele noastre interne de răspuns şi cum putem beneficia de cele mai adaptative răspunsuri, cartea Terapia stresului. O abordare comportamentală raţional-emotivă reflectă vasta experienţă a 4 psihoterapeuţi şi specialişti în domeniul stresului: Albert Ellis, Jack Gordon, Michael Neenan şi Stephen Palmer.