Traumele copiilor

Traumele copiilor se studiază de mai puțin timp.O mare parte din cunoștințele noastre despre PTSD se bazează pe studiile pe subiecți adulți. Există mai multe perspective referitoare la traumele și adolescenților, în special în ceea ce privește natura specifică a efectelor acesteia și ce intervenții pot fi cele mai eficiente în reducerea rezultatelor negative și îmbunătățirea funcționării adaptive. Deși încercăm să rezumăm aici ceea ce se știe în prezent despre PTSD și traume la copii și adolescenți, vrem să aducem în vedere și perspectivele noi, care ajută la avansarea domeniului.

Mulți copii sunt expuși traumelor

Un număr semnificativ de copii sunt expuși evenimentelor traumatice ale vieții. O traumă este descrisă ca fiind un eveniment care pune viața sau integritatea pishică și fizică a sinelui sau a altora în pericol și provoacă, de asemenea, groază, teroare sau neputință în momentul în care are loc. Evenimentele traumatice includ abuz sexual, abuz fizic, violență domestică, violență în comunitate și școală, traume medicale, accidente de vehicule, acte de terorism, experiențe de război, dezastre naturale și provocate de om, sinucideri și alte pierderi traumatice. Mai mult de două treimi dintre copiii americani raportează că au experimentat un eveniment traumatic până la vârsta de 16 ani. Cu toate acestea, estimările ratelor de expunere la traume și sechelele psihologice ulterioare în rândul copiilor și tinerilor au variat în funcție de tipul de eșantion, tipul de măsură, sursa informatorului și alți factori.

Recomandări

Cum se manifestă traumele din copilărie în prezent | Pastila de psiho

Cum se pot vindeca traumele

Este mai frecvent ca adolescenții și copiii să fie expuși la mai mult de un singur eveniment traumatic. Copiii expuși la traume cronice și pervazive sunt deosebit de vulnerabili la impactul traumei ulterioare. Atunci când copiii, adolescenții și familiile intră în atenția profesioniștilor care îi ajută, trauma identificată poate să nu fie cea mai supărătoare pentru copil. Din acest motiv, realizarea unui istoric amănunțit și detaliat al expunerii la traume este esențială.

După expunerea la un eveniment traumatic, suferința pe termen scurt e aproape universală

Copiii și adolescenții diferă în ceea ce privește natura răspunsurilor lor la experiențele traumatice. Reacțiile tinerilor pot fi influențate de nivelul lor de dezvoltare, factorii etnici/culturali, expunerea anterioară la traume, resursele disponibile și problemele preexistente ale copiilor și familiei. Cu toate acestea, aproape toți copiii și adolescenții exprimă un soi de suferință sau schimbare de comportament în faza acută de recuperare după un eveniment traumatic. Nu toate răspunsurile pe termen scurt la traume sunt problematice, iar unele schimbări de comportament pot reflecta încercări adaptative de a face față unei experiențe dificile sau provocatoare.

Multe dintre reacțiile afișate de copiii și adolescenții care au fost expuși la evenimente traumatice includ: dezvoltarea de noi frici, anxietate de separare (în special la copiii mici), tulburări de somn, coșmaruri, tristeţe, pierderea interesului pentru activitățile normale, concentrare redusă, scăderea performanței școlare, furie, somatizări, iritabilitate.

În timp, majoritatea copiilor revin la nivelurile lor anterioare de funcționare

Cercetările au oferit dovezi despre predictorii recuperării traumei, deși nu există predictori perfecți. Recuperarea poate fi împiedicată de factori individuali și familiali, de severitatea factorilor de stres în viață, de stresul comunității, de expunerea anterioară la traume, de comorbiditățile psihiatrice și de preocupările continue de siguranță. De asemenea, sărăcia și rasismul pot face această recuperare mult mai dificilă. Îngrijitorii sunt afectați de expunerea copiilor la traume, iar răspunsurile lor afectează reacțiile copiilor la traume. Cu toate acestea, punctele forte individuale, familiale, culturale și comunitare pot facilita recuperarea și pot promova reziliența. Rețelele sociale, comunitare și guvernamentale de sprijin sunt esențiale pentru recuperare, în special atunci când o întreagă comunitate este afectată, cum ar fi în cazul dezastrelor naturale sau războaielor.