De mici suntem forţaţi de către părinţi, bunici, profesori să evităm cearta. Cu toate acestea, certurile sunt inevitabile. Psihoterapeutul integrativ Valeria Vârlan vine cu lămuriri ”Cearta în relaţii NU este neapărat un lucru rău”.
Cearta poate este neplăcută, dar poate fi şi sănătoasă, mai ales atunci când vorbim despre stabilirea graniţelor personale – ”Cearta creează un prilej bun pentru a elimina tensiuni inerente, pentru a stabili graniţe personale sănătoase şi pentru a ne da voie să fim autentici în relaţiile noastre. Explic asta oamenilor care îmi ajung în cabinet exasperaţi de tensiunile pe care le experimentează în relaţiile de cuplu, colegiale, de prietenie etc” precizează psihoterapeutul.
Familia, educatorii, învăţătorii ne învaţă să ne reprimăm sentimentele şi să nu arătăm semne de tristeţe, furie sau să plângem. Valeria Vârlan explică: ”Din păcate, învăţăm să respingem cearta încă de când suntem mici, în acelaşi mod precum sunt inhibate şi alte comportamente absolut fireşti: nu e frumos să te cerţi”, „nu e frumos să fii furios”, „nu e frumos să plângi” etc!”.
Ce se întâmplă dacă reprimăm trăiri, sentimente în mod regulat?
”Ajungem astfel să reprimăm atât comportamentele, cât şi emoţiile care se află în spatele lor, trăind tensiuni enorme în relaţiile noastre. Unele tensiuni se adună în mod exponenţial, creând resentimente puternice şi comportamente agresive, la un moment dat, care pot distruge iremediabil relaţiile”.
Mai mult decât atât, acumularea de emoţii negative poate duce la îmbolnăvire. ”Adesea presiunea este atât de mare încât declanşează boli. Când omul nu dă glas emoţiilor, corpul ajunge să ţipe în locul lui…
Este benefic să exprimi ceea ce simţi şi crezi, dar de fiecare data tonul face muzică. Şi scopul trebuie să fie bine stabilit. Psihoterapeutul explică ”Aşadar, cearta este în regulă. Este bine însă să învăţăm să ne certăm.
Punctez mai jos câteva aspecte la care este important să fim atenţi, astfel încât cearta să nu fie nocivă, ci productivă şi chiar indicată:
Cearta priveşte un comportament manifestat în prezent. Nu dezgropăm „scheleţi” îngropaţi demult în dulap. Cu alte cuvinte, nu folosim nemulţumirea din prezent pentru a reproşa cuiva lucruri manifestate de el în trecut”.
Ideal ar fi să semnalăm într-un mod prietenos atunci când observăm nereguli.” Ca să nu ajungem să strângem un sac de nemulţumiri pe care îl revărsăm deodată în capul celuilalt, învăţăm să semnalăm permanent, clar şi explicit lucrurile care ne deranjează în relaţie
– când suntem supăraţi, este bine să facem distincţia dintre comportament şi persoană: „ceea ce mă deranjează este comportamentul x manifestat de tine şi nu persoana ta în ansamblu”. În acest mod putem să învăţăm să nu mai luăm personal reproşurile pe care le primim.
Vârlan explică: ”Să fim clari şi expliciţi înseamnă să ne asigurăm că cealaltă persoană a înţeles exact la ce anume ne referim. Ceea ce mie mi se pare supărator, în scenariul lui poate fi un lucru obişnuit, banal..
În loc să dăm vina pe celălalt, mai degrabă îi spunem felul în care ne face să ne simţim comportamentul lui. Exprimările incriminante de genul „Ţie nu îţi pasă de mine” pot fi înlocuite cu o comunicare despre mine: „Faptul că nu îmi răspunzi la telefon mă face să mă simt neimportant pentru tine”
A se evita generalizările si exprimările distorsionate de genul: întotdeauna…, niciodată.. .(de exemplu ”Niciodată nu eşti mulţumită, întotdeauna eşti neatent cu mine etc).