Violenţa asupra femeii: cauze şi metode de combatere, într-o societate avansată

Violenţa împotriva femeii încă reprezintă o problemă foarte serioasă pe care încă nu am reuşit să o gestionăm, deşi facem pare dintr-o societate tot mai avansată în care, cel puţin, diferenţele de gen aproape s-au estompat. În 2017 s-au înregistrat 20.531 de fapte de loviri şi alte agresiuni, în care victime erau femei, în proporţie de 76%, arată Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Psihologul Lenke Iuhoş este de părere că acest fenomen există încă la cote alarmante, deoarece în multe familii din România, relaţia bărbat-femeie funcţionează ca acum 2000 de ani, epocă în care bărbatul era superior femeii datorită forţei. Specialistul este de părere că unele femei încă mai acceptă să rămână lângă agresor din cauza sărăciei, a lipsei unui loc de muncă sau chiar a sindromului Stockholm.

“De cele mai multe ori, teama de schimbare, teama de a o lua de la zero, le împiedică pe unele femei agresate de a-şi părăsi partenerul, iar unii bărbaţi simt când victima se supune şi nevoia de dominare va escalada, iar agresiunile vor fi din ce în ce mai dese. Din nefericire, încă există femei cu o educaţie precară, care au fost învăţate că femeia trebuie să stea acasă, la cratiţă, singura ei grijă fiind creşterea copiilor şi treburile gospodăreşti, că trebuie să îşi asculte bărbatul şi să accepte în tăcere şi bătaia. Este foarte clar că în societatea actuală, fenomenul acesta trebuie să dispară, iar egalitatea dintre sexe nu trebuie să fie doar la nivel de discurs, ci trebuie să fie cultivată la nivel de societate”, declară psihologul Lenke Iuhoş.

Recomandări

Instagram şi efectele sale negative, din punct de vedere psihologic

Controlul furiei: cum să-ţi păstrezi calmul

Violenţa asupra femeii: cauze psihologice

Consumul de alcool în exces. “Sunt încă foarte mulţi bărbaţi care sunt de părere că alcoolul ajută pe termen scurt evadarea din realitate. Starea de euforie sub influenţa alcoolului completează imaginea cioplită a bărbatuilui neputiincios. Este vorba despre acel bărbat care probabil suferă de incapacitate socială, de dureri neînţelese de el şi este compleşit de depresie. Consumul exagerat de alcool ascunde probleme profunde ale bărbatului, care nu ştie cum să îşi rezolve situaţiile neconfortabile şi e condus de nevoia de dominare. Devine atotputernicul în raport cu femeia lui. Alcoolul provoacă impulsivitate, iritabilitate, perturbări ale dispoziţiei, paranoia, iluzii perceptive, instabilitate emoţională, iar toate aceşti factori îl împing să îşi lovească femeia”, explică psihologul.

Paranoia bărbaţilor că sunt înşelaţi. “Acest gând îi răpeşte din atmosfera caldă a relaţiei, a familiei şi devin individualişti, stând ca un turn de control să vadă şi să acţioneze. Arată violenţă asupra femeii faţă de care tot ei îşi confirmă dragoste profundă. Se consideră corecţi şi sunt vulnerabili la nedreptăţile partenerei. Omul este mereu în gardă, este prudent, suspicios şi mereu caută indicii pentru gelozie. Adversarul lui este femeia. Nu pot avea încredere în ea şi în astfel de situaţii şi chiar dacă femeia nu dă semnale cum ar fi infidelă, omul îşi contruieşte mental realităţi false care să-şi justifice lui însuşi acţiunile violente”, declară psihologul.

Bărbatul şi nevoia de dominare. În unele relaţii, imaginea femeii se schimbă în ochii bărbatului. Potrivit psihologului, bărbatul crede că femeile nu sunt la fel de inteligente, cu experienţă, încrezătoare, puternice, determinate şi independente ca bărbaţii.

”Dacă sunt determinate, le consideră „prea masculine”. Face glume despre femei, pentru a le dispreţui calităţile „tipice feminine”, în mod obişnuit foloseşte expresii umilitoare în ceea ce priveşte inteligenţa, genul şi corpul acestora. Sursa problemelor lor este femeia. În astfel de ipostaze masculine, bărbatul nu este responsabil pentru acţiunile sau sentimentele lui. Din cauza comportamentului său violent sau a pierderii de controlului, el tinde să dea vina pe alţii sau pe femeie. Trece la acţiune directă, cât mai josnic posibil. Totodată, nu crede că acel comportament dur este greşit sau că poate avea consecinţe negative. Se comportă abuziv numai atunci când sunt singuri cu victima şi sunt deosebit de buni şi amabili cu exteriorul relaţiei”, continuă psihologul Lenke Iuhoş.

Lipsa de comunicare. În repertoriul unui bărbat, furia poate deveni o formă de comunicare. Astfel, vorbeşte exploziv, pasiv-agresiv sau învinovăţeşte pe alţii.

”Comunicarea nu are o codificare verbală, ci apare prin ieşiri de furie; aruncă vorbe, sparge lucruri. Este pueril, dar cu un comportament de neacceptat. Disputele pot fi şi o manipulare simplă de a impune unele interese egoiste. Comunicarea este cea mai simplă formă de colaborare, cu o importanţă de nepreţuit. Oamenii care vorbesc puţin, tind să îţi exprime emoţiile prin atitudine şi comportament. Compensarea duce în altă extremă, să forţeze partenera să înţeleagă ceea ce el nu a ştiut să comunice. Lipsa de comunicare, de convieţuire verbală, duce la erodări ale relaţiei în timp. Cuvintele sunt fascinante, au efect imediat asupra partenerului, folosite cu tact, pliate pe context şi timp pot scoate din dificultate o relaţie autodistrugătoare”, explică psihologul.

Violenţa: poate fi combătută?

Răspunsul pentru combaterea violenţei stă în pregătirea pentru schimbare, dar din păcate, potrivit specialistului, mulţi aşteaptă ca această schimbare să se producă de la sine.

“Suntem o lume comună care se leagă cu … legături vii între oameni. Nu este imposibil să apară schimbarea, o schimbare pozitivă, naturală, şi fără intervenţia de specialitate, a unui psiholog, a unui duhovnic, a familiei, prietenilor etc. Nu de puţine ori, după o serie neîntreruptă de certuri, poate apărea o trezire spontană a amândurora, care-şi dau seama că viaţa în doi poate fi fascinantă şi că un război continuu nu face bine nimănui. Din acel punct, din punctul trezirii spontane, relaţia intră pe făgaşul normal, iar cei doi înţeleg că merg pe acelaşi drum, urmăresc un scop comun, nu concurează unul cu celălalt, nu aduce servicii nimănui o luptă gratuită de putere”, conchide psihologul.