Visele au fost permanent un subiect interesant care a trezit imaginația oricărei persoane cu privire la origini. Mereu oamenii s-au întrebat de unde vine, ce înseamnă, ce mesaj dorește să transmită un vis. De la visele văzute ca mesaje din partea zeilor și până la visele văzute ca produs al inconștientului a fost o cale lungă. Însă oamenii au luat mereu act de acestea, în funcție de nevoile lor.
În vremurile antice, visele erau considerate mesaje transmise de către zei. Pentru a putea fi descifrate, se apela la un tălmăcitor de vise. Adică o persoană învăluită de puteri magice care oferea un pasaj de trecere între lumea noastră și lumea celor de sus.
Printre primele menționări ale interpretării viselor se regăsește un vis interpretat în Epopeea lui Ghilgameș, poem scris în anul 2000 î.Hr.
Mai departe, visele iau amploare și se dovedesc a fi un factor decisiv în diferitele campanii militare.
Alexandru cel Mare a visat un satir dansând pe scutul său. Cu ajutorul unui tălmăcitor de vise, a ajuns la concluzia că va avea succes în războiul contra tiranilor.
Constantin cel Mare a avut un vis în care i-a apărut Iisus și i-a spus să poarte semnul crucii și astfel a câștigat o bătălie foarte dificilă.
Punându-se din ce în ce mai mult accentul pe medicină, odată cu începutul anilor 1800, visele au început să fie înțelese în cheia organică.
Persoana care a făcut legătura între vise și psihic, oferindu-le o interpretare individuală în cheie psihologică, a fost Sigmund Freud, pe atunci un medic neurolog.
El a analizat visele pacienților săi și a descoperit că în spatele aparenței de superficialitate există ceva profund. Există un mesaj din inconștient, există o dorință care vrea să fie auzită.
Astfel, în anul 1900 a fost publicată cartea „Interpretarea viselor”. Aceasta explică modul de formare al viselor și ce anume poate transmite un vis.
După Sigmund Freud, visul reprezintă împlinirea unei dorințe. El a catalogat visele în funcție de dorințele satisfăcute astfel:
Visele de tip infantil sunt cele care prezintă dorința sau nevoia nedeghizată.
O persoană care s-a culcat fiindu-i foame poate visa mese îmbelșugate. Un copil care așteaptă să plece într-o vacanță cu mare nerăbdare poate visa că este deja acolo.
Visele care satisfac dorințele fiziologice sau visele de comoditate sunt cu siguranță cunoscute nouă.
Orice persoană a visat că este la serviciu, în timp ce de fapt se afla în pat și încerca să mai prindă o mică parte din somn.
Oricărui om a început să îi fie sete în timpul nopții, dar, pentru a nu își întrerupe somnul, a visat că bea apă. Este comod să facem acest lucru.
În ceea ce privește dorințele diurne neacceptate, ne putem referi la dorințe care ne-au trecut prin minte, dar pe care le-am alungat, deoarece ne provocau un disconfort.
S-ar putea să ne dorim să divorțăm. Dar dacă acest lucru este intolerabil, îl alungăm din minte și satisfacem dorința în vis.
Partea cea mai importantă în clinica psihologică o reprezintă visele adulte care satisfac dorințe infantile. Se cunoaște faptul că multe dintre problemele noastre vin din relațiile pe care le-am avut cu persoanele importante din trecutul nostru, astfel că au fost relații investite într-o măsură mai mică sau mai mare cu dorințe specifice acelei vârste, adică dorințe infantile.
Fie că ne-am dorit o jucărie pe care părinții nu și-au putut permite să ne-o cumpere, fie că am fost certați aspru de un părinte, rămânem cu o dorință infantilă neîmplinită și cu un afect blocat care pot da naștere simptomului de la vârsta adultă.
Cu ajutorul tehnicii descrise de Freud în „Interpretarea viselor”, psihanaliștii pornesc de la visele relatate și, cu ajutorul pacienților, fac legături între aspectele viselor și experiențele visătorilor.
Astfel, de la a fi văzute ca fiind mesaje venite de la zei, visele au început să fie folosite ca fiind dovadă a experienței personale și un mod foarte bun de cunoaștere a lumii interne, Freud numind tehnica interpretării viselor „Calea regală către inconștient”.