Nimeni nu-şi doreşte să ajungă la divorţ!
Cu toate acestea, cifrele arată crunta realitate: în România, unul din patru cupluri divorţează.
Motivele pentru care se poate ajunge la divorţ pot fi multe şi ţin de fiecare cuplu în parte.
Sunt parteneri ce îşi pot accepta greşeli foarte mari, cum, de altfel, sunt şi parteneri ce pot ajunge la divorţ din motive mărunte.
Amantul/amanta
Este elementul peste care mai puţin de 5% din cupluri pot trece. Apariţia unei a treia persoane duce în mod cert la divorţ în peste 90% din cazuri, chiar dacă acesta se declanşează imediat după ce se află sau la o perioada de câteva luni, plină de reproşuri şi scandaluri. Un mic procent de 3% reuşesc să treacă peste un astfel de eveniment, fără a lasă urme sau traume de neşters.
Adictiile
Excesul de alcool, de droguri, de jocuri de noroc duce la certuri şi, în cele din urmă, la divorţ. Pentru că adictiile nu pot fi rezolvate în cuplu, este necesară intervenţia unui profesionist.
Prietenii toxici
Foarte mulţi dintre cei care formează un cuplu nou nu pot renunta la obiceiurile vechi. Caracteristica „comportamentului de gaşcă” este mai des întâlnită în situaţia bărbaţilor. Din păcate, multe dintre femei se gândesc că vor putea îndrepta ulterior această problemă, însă, destul de curând, vor trebui să se obişnuiască cu ideea că partenerul lor poate avea mai multă nevoie să îşi petreacă timpul cu gaşca decât cu partenera de cuplu.
Familia de origine
De foarte multe ori, părinţii pot greşi foarte mult în relaţia cu copilul care s-a căsătorit. Nevoia unora dintre ei de control absolut poate sufoca noul cuplu.
Cariera
Este bine să ne asigurăm de faptul că ne-am făcut înţeleşi în privinţa acesteia, pentru a ne putea sprijini reciproc. De foarte multe ori, doar unul dintre parteneri şi-a construit o carieră şi a ajuns să renunţe la parteneră, doar pentru faptul că nu se mai ridica la nivelul lui financiar, social, intelectual. Aşa că aveţi mare grijă să stabiliţi care este punctul de echilibru în această privinţă.
Lipsa de viziune comună
Cuplurile se formează, la început, pe principiul faptului că se iubesc. Însă iubirea nu va fi niciodată de ajuns pentru a construi o familie. Iubirea de început este, de fapt, dorinţă sexuală sau frică de singurătate. Iar acestea tind să se disipe destul de repede, chiar în primul an de relaţie. De aceea, foarte multe cupluri fac terapie de cuplu, după câţiva ani de certuri, cu pretenţia că niciunul nu mai este cum era la început. Corectă afirmaţie de altfel. Pentru că, la început, fiecare îşi doreşte să impresioneze, scoţând în evidenţă propriile calităţi, fără să studieze foarte mult ce se poate ascunde în spatele comportamentului partenerului/ei.
Tulburările de personalitate sau de comportament
Tulburarea psihopată, tulburarea paranoidă, tulburarea schizoidă, tulburarea borderline, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea antisocială, tulburarea narcisică, tulburarea histrionică, toate acestea sunt foarte greu de descoperit din două motive: pentru că, îndrăgostită fiind, nu poţi vedea decât calităţile partenerului, iar apoi, pentru că sunt greu de observat de un neprofesionist.
Mai pot influenţa negativ cuplul, ducându-l spre divorţ, următoarele afecţiuni: depresia, tulburarea bipolară, anxietatea, atacurile de panică. Acestea pot fi afecţiuni ce se pot remedia, dacă se apelează la un specialist. Însă, dacă se începe viaţa de cuplu, fără a fi măcar atenuate astfel de afecţiuni, partenerul/a nu va înţelege ce se întâmplă şi nu va şti cum să ajute la rezolvarea problemei respective.
În primul rând, să nu ne gândim că dragostea reprezintă calea spre un cuplu adevărat. Dragostea de la început poate reprezenta mai degrabă dorinţa sexuală de a-l avea pe celălalt sau frica de singurătate. Te-ai săturat de singurătate şi el este cel care te înţelege şi te ascultă, deci vă potriviţi.
Este important să aflaţi cât de compatibili sunteţi atunci când vă gândiţi la contruirea unui viitor împreună. Dacă îţi doreşti sau nu o carieră şi cum o poţi construi sprijinindu-te pe buna înţelegere a partenerului. Dacă îţi doreşti sau nu unul sau mai mulţi copii şi cum vei contribui la creşterea şi educarea acestora. Cum vezi bugetul familiei? Fiecare cu banii lui sau un buget comun? Care sunt lucrurile în care ne dorim să investim, pornind de la ideea de casă, la vacanţe sau lucruri de zi cu zi. Cum ne împărţim sarcinile casnice, ştiut fiind faptul că tendinţa este ca femeia să se ocupe de tot şi bărbatul să ducă… cel mult gunoiul. Dacă ne oferim timpul necesar pentru a ne cunoaşte reciproc valorile şi viziunea de viitor, putem să ne gândim apoi la o viaţă lungă împreună.
Dacă totuşi, din unul sau mai multe dintre motivele de mai sus, se ajunge la divorţ, mai putem îndrepta totuşi ceva?
Ţine de fiecare cuplu în parte, de gradul lor de cultură, de educaţie, de nivelul de implicare, dar şi de posibilitatea de a dori să caute soluţii viabile de viitor. În terapie sunt cupluri care şi-au rezolvat probleme grave, cum, de altfel, sunt şi situaţii în care unul dintre parteneri, de obicei cel vinovat, refuză să vină în terapie, considerând că celălalt are probleme. Chiar şi în această situaţie se pot găsi soluţii, pentru că cel care vine în terapie descoperă noi moduri de comportament şi de comunicare, ce pot restabili buna dispoziţie şi liniştea în cuplu.
Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea