3 mituri despre căsnicie

Miturile despre căsnicie circulă și, adesea, sunt crezute de cei care nu s-au căsătorit încă. Acestea duc, uneori, chiar la formarea unor convingeri, astfel încât cei celibatari nici nu-și mai doresc așa ceva. Într-adevăr, aproape jumătate din căsătoriile actuale se finalizează cu un divorț, iar pentru a evita acest rezultat, multe cupluri nu se mai grăbesc să meargă în fața altarului, ci încearcă așa-zisa “căsătorie de probă”. Chiar și așa, cercetătorii spun că și cei care trăiesc înainte de nuntă în concubinaj sunt la fel de susceptibili să divorțeze precum cei care nu au conviețuit o perioadă mai mare de timp înainte de căsătorie.

Cercetătorii spun că aproximativ 90% dintre adulți se vor căsători la un moment dat în viața lor, căsnicia fiind totși un ideal pentru mulți oameni.

Psihologii Benjamin Karney și Thomas Bradbury de la Universitatea din California, Los Angeles spun că, totuși, căsătoria rămâne un stil de viață satisfăcător pentru marea majoritate a cuplurilor. Într-un articol recent pe care l-au publicat în Journal of Marriage and Family, ei au trecut în revistă cercetările care contestă trei ipoteze cu privire la semnificațiile căsătoriei.

Recomandări

4 secrete pentru o căsnicie fericită

Mitul 1: Satisfacția conjugală scade inevitabil în timp

Mai multe studii care au cercetat satisfacția conjugală de-a lungul anilor –calculând o medie a acestui tip de satisfacție cu o anumită frecvență – au descoperit că satisafcția conjugală scădea pe măsură ce anii treceau. De unde s-a tras concluzia că scăderea satisfacției conjugale e inevitabilă odată cu trecerea anilor.

Acesta este unul dintre miturile despre căsnicie demontat de Karney și Bradbury. Ei au subliniat că nu doar cuplurile a căror satisfacție conjugală scade sunt susceptibile să divorțeze. Și cei a căror satisfacție nu scade, deci putem spune că sunt cupluri fericite, și aceștia pot ajunge să divorțeze. Acest lucru sugerează că un eveniment major brusc, cum ar fi infidelitatea, poate zgudui fundația a ceea ce a fost cândva o căsnicie frumoasă.

Mitul 2: Comunicarea deficitară provoacă suferință în căsnicie

Foarte mulți specialiști sunt convinși că o comunicare deficitară poate pune punct unei relații de cuplu, mai ales când vine vorba de căsnicie. Astfel, un obiectiv comun al terapiei de cuplu este de a învăța partenerii stiluri de comunicare mai eficiente.

Potrivit lui Karney și Bradbury, cu toate acestea, cercetări mai recente au contestat această idee. În primul rând, stilurile de comunicare negative nu duc întotdeauna la probleme conjugale. Uneori, problemele conjugale sunt pe primul loc, iar comunicarea slabă rezultă din încercările frustrante de a rezolva problema.

Constatările obținute în urma studiilor pot fi aplicate asupra tuturor cuplurilor

Un alt mit despre căsnicie este acela că toate rezultatele cercetărilor se potrivesc tuturor cuplurilor. Aici trebuie menționat că în ultima jumătate de secol, aproape toți participanții la cercetare au fost cupluri heterosexuale caucaziene, din clasa de mijloc. Cu siguranță acum știm multe lucruri despre dinamica unor astfel de relații și despre cum să ajutăm astfel de cupluri aflate în dificultate. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți atunci când presupunem că ceea ce am învățat în urma studiilor la care au participat astfel de cupluri ar putea fi aplicat și cuplurilor minoritare sau celor cu venituri mai mici.

Deși sunt necesare mai multe cercetări privind dinamica căsătoriilor rasiale și ale minorităților sexuale, un lucru este clar: statutul socioeconomic a influențat semnificativ dacă un cuplu a divorțat sau nu.

De exemplu, o cheltuială neașteptată – fie că e o factură de lumină foarte mare, un intervenție chirurgicală urgentă sau reparația mașinii – poate fi o lovitură financiară neplăcută pentru o familie cu venituri modeste. Aceeași cheltuială neașteptată poate semnifica o daună financiară serioasă pentru cuplurile cu venituri mici.

Familiile cu statut socioeconimic scăzut se confruntă cu probleme externe mult mai semnificative în viața lor spre deosebire de cuplurile bogate, care pot face rost de mijloacele necesare pentru a face față unor astfel de situații neprevăzute.

Cu alte cuvinte, abilitățile bune de comunicare nu înseamnă nimic în comparație cu situația de a nu avea un venit stabil, mâncare pe masă sau un acoperiș deasupra capului. Deci, lucrul de care au nevoie cuplurile cu venituri mici, nu este terapia, ci mai degrabă mijloacele de a depăși sărăcia.

Evident că fiecare cuplu – oricare i-ar fi statutul finaciar – are propriile probleme de gestionat, însă divorțul nu intervine doar din cauza lipsei de comunicare sau a scăderii satisfacției conjugale. Pot interveni probleme financiare majore sau situații de altă natură ce pot destabiliza acel cuplu.