Din nefericire, noutatea în privinţa relaţiilor este trecătoare, la fel cum se întâmplă şi în cazul rochiilor sau al maşinilor.
Cunoaşterea duce la comoditate, care ucide pasiunea sexuală. Aşa cum a spus Honoré de Balzac, „Căsnicia trebuie să lupte neîncetat cu un monstru feroce: obişnuinţa”.
Ironia supremă este că acea „fericire până la adânci bătrâneţi”, după care tânjesc toţi romanticii, este adesea însuşi duşmanul romantismului din poveşti.
Dragostea pasională sau limerenţa se sprijină pe noutate, pe incertitudine şi pe dorinţă intensă – imediat ce intrăm în posesia fericită a „obiectului limerenţei” (aşa cum numesc psihologii pasiunea în iubirea romantică), el îşi pierde atractivitatea.
Prinţul dispare cu tot cu calul său alb, castelul lui se dobedeşte a fi fost o himeră, iar el însuşi se transformă lent într-un broscoi, care râgâie şi sforăie – basmele se înşală amarnic când descriu situaţia opusă, ideală.
Practiva dormitoarelor diferite pentru soţi (atât de întâlnită în rândurile monarhilor medievali) a fost, probabil, cea mai bună idee pentru menţinerea interesului şi pentru întârzierea inevitabilei erodări a pasiunii prin familiaritate.
Ce poţi face pentru a combate efectul de secătuire a pasiunii pe care familiaritatea îl are într-o relaţie? Ai la dispoziţie trei opţiuni:
Toate sfaturile pot fi însumate într-un cuvânt: schimbare. Natura ne-a programat sexualitatea astfel încât să reacţioneze la noutate, pentru că o varietate mai mare de parteneri şi partenere sexuale însemna, în trecut, o varietate mai mare de permutaţii genetice, iar asta ducea la cele mai bune şanse de supravieţuire a speciei.
De-a lungul secolelor de evoluţie, cei care au căutat cea mai mare varietate genetică pentru urmaşii lor au transmis generaţiilor următoare cea mai mare varietate de gene. Acest instinct de supravieţuire ne-a programat creierul să se plictisească şi să devină neinteresat de acelaşi partener sexual şi să caute stimuli noi, neexploraţi.
Deşi nu trebuie să devenim victimele programării noastre evolutive, trebuie să ne străduim totuşi să ne păstrăm personalitatea şi relaţiile noi şi incitante şi să ne inspirăm partenerele sau partenerii să rămână permanent interesaţi de noi.
Monogamia se transformă repede în monotonie în majoritatea relaţiilor de cuplu, lăsându-le pradă inerţiei provocate de plictisul sexual. Odată ce pasiunea nu mai pare spontană şi uşor de aprins, iar sexul de calitate necesită planificare şi efort, mulţi cred că nu mai sunt îndrăgostiţi şi sunt tentaţi să caute stimuli noi.
Dacă vrei să întreţii pasiunea într-o relaţie monogamă, trebuie să îţi păcăleşti creierul pentru a trăi starea subiectivă de incitare la un stimul nou alături de partenerul sau partenera actuală prin dezvoltare şi redescoperire personală. Provocarea pe care o aduc lucrurile noi şi neaşteptate te ajută să creşti în plan personal şi îţi conferă o senzaţie de satisfacţie; te face să îţi trăieşti viaţa cu pasiune şi stimulează interesul sexual al partenerului/partenerei faţă de voi.
Prin dezvoltare şi schimbare personală, prin adăugarea altor dimensiuni şi prin dezvăluirea unor straturi noi ale personalităţii, îţi poţi menţine partenerul curios şi interesat în plan erotic!