Concepţii greşite despre SEX

Multe cupluri cred că sexul ar trebui să fie spontan pentru a fi de calitate.

De fapt, cercetările arată că, pentru cuplurile care au relaţii de lungă durată, planificarea unui interludiu romantic duce la o experienţă sexuală mai plăcută, de o calitate superioară.

Desigur, asta nu înseamnă că un cuplu ar trebui să piardă ocazia unui “episod rapid” atunci când aceasta se iveşte, ci se referă la pregătirea proactivă a scenei şi la crearea împrejurărilor favorabile amorului plin de pasiune.

Recomandări

Viaţa alături de un antisocial…

Cum să-ţi dai seama dacă te place cu adevărat!

Fiecare cuplu are nevoie să-şi evaluzeze mediul şi să determine condiţiile optime pentru un act sexual de calitate. De pildă, mulţi părinţi îşi decuplează cu greu creierul parental atunci când copiii lor sunt prin preajmă – chiar şi atunci când aceştia adorm repede. În mod similar, mulţi dintre cei care muncesc prea mult (aşa-numiţii workaholici) întâmpină dificultăţi în decuplarea zonei cognitive a creierului lor şi în conştientizarea deplină a partenerei sau a partenerului.

Pentru a restabili o legătură erotică, probabil că va trebui să găsiţi o cale de a vă distanţa de voi înşivă şi de copii sau de a vă lăsa Blackbery-ul în maşină – acest lucru poate face minuni pentru viaţa voastră sexuală.
Planificarea unei cine romantice oferă timpul necesar pentru a elimina toate variabilele care vă împiedică să vă bucuraţi pe deplin de parteneră sau de partener şi pentru a crea ceea ce numim condiţiile unei excitaţii optime.

“Chimia” nu este niciodată suficientă

O altă concepţie greşită a multor cupluri este că singura condiţie obligatorie a pasiunii este chimia sexuală. Chimia este acea atracţie sexuală iniţială, intensă şi inexplicabilă, pe care o simţiţi atunci când vă întâlniţi prima oară partenerul sau partenera.

Atracţia sexuală are, într-adevăr, un substrat chimic. Unele cercetări sugerează că feromonii, molecule invizibile şi inodore pe care corpul le secretă pentru a atrage parteneri sexuali, influenţează selecţia persoanelor care ne excită.
Atracţia chimică este imposibil de simulat sau de creat şi persistă adesea chiar dacă respectivul cuplu este incompatibil din alte puncte de vedere.

Deşi chimia sexuală este cea care duce, iniţial, la formarea majorităţii cuplurilor, ea este doar o parte a formulei pasiunii într-o relaţie de lungă durată. Vă puteţi simţi extrem de atraşi de parteneră sau de partener, fără a reuşi totuşi să vă înţelegeţi sau să vă satisfaceţi  unul altuia nevoile emoţionale sau sexuale. În plus, deşi chimia sexuală este crucială la începutul realţiei, intensitatea ei se diminuează atunci când petreceţi un timp împreună. Prin urmare, pe lângă chimie, aveţi nevoie de angajament şi compatibilitate, dar şi de dorinţa de a comunica şi de a face compromisuri, pentru a avea o viaţă sexuală satisfăcătoare.

Luarea unui angajament

Reaprinderea flăcării pasiunii iniţiale necesită angajament. Există o diferenţă între a rămâne într-o relaţie pentru că nu doriţi să vă confruntaţi cu consecinţele destrămării ei (angajament prin constrângere) şi a fi împreună cu cineva pentru că obţineţi satisfacţii din investiţia făcută în relaţie (angajament dedicat).

Exprimarea reciprocă a angajamentului dedicat generează încredere, motivaţie şi dorinţă de reconectare emoţională între parteneri. Vă exprimaţi angajamentul atunci când vă respectaţi promisiunile, când faceţi planuri de viitor împreună şi stabiliţi obiective pentru relaţie, când vă amintiţi lucruri care sunt importante pentru parteneră sau partener şi când sărbătoriţi aniversarea căsătoriei ori a primei întâlniri.

Dacă simţiţi că voi sau partenerul manifestaţi o teamă faţă de angajament care vă împiedică să vă dedicaţi pe deplin relaţiei actuale, este o idee bună să abordaţi această problemă în cadrul terapiei individuale.
Indiferent dacă fobia voastră faţă de angajament rezultă dintr-o teamă de a fi sufocaţi sau dintr-o frică de abandon, nu veţi beneficia de acest program sau nu veţi avea o viaţă sexuală cu adevărat satisfăcătoare fără încrederea şi siguranţa obţinută printr-un angajament hotărât.

Îmbunătăţirea comunicării în cuplu

Comunicarea clară şi onestă este esenţială pentru relaţiile sănătoase. Satisfacţia din cadrul relaţiei depinde de satisfacerea nevoilor voastre, iar partenera sau partenerul nu vă poate satisface nevoile dacă nu vi le exprimaţi clar. Explicaţi-i partenerei sau partenerului ce anume doriţi de la relaţie prin exprimarea unor cerinţe specifice, cum ar fi: „Chiar am nevoie să mă ajuţi să schimb scutecele copilului, deoarece mă simt copleşită când trebuie să fac mereu singură acest lucru.”

Comunicarea necesită, totodată, o dezvăluire reciprocă. Ascultaţi-vă partenerul când are nevoie să vi se destăinuiască şi destăinuiţi-vă şi voi la rândul vostru. Când vă ascultaţi partenerul vorbind, practicaţi ascultarea activă. Fiţi atenţi la conţinutul pe care vrea să vi-l comunice şi oglindiţi-i sentimentele cu afirmaţii precum: “Cred că te simţi foarte frustrat (ă) că trebuie să lucrezi cu oameni atât de insensibili.”

Comunicarea clară implică, de asemenea, discutarea divergenţelor, pentru că acestea apar inevitabil, în locul reprimării sau al tratării lor cu lejeritate. E falsă ideea că un cuplu fericit nu se ceartă.Toate cuplurile se ceartă din când în când, dar cuplurile funcţionale poartă “discuţii oneste”. Atunci când vă exprimaţi o nemulţumire, concentraţi-vă asupra comportamentului precis al partenerului şi a felului în care acesta vă face să vă simţiţi, cum ar fi: “Mă supăr când întârzii la cină şi nu mă suni să-mi dai de ştire.” Ascultaţi răspunsul partenerului fără să-l întrerupeţi.

Când vă vine rândul să răspundeţi, rămâneţi concentraţi pe subiect. Nu amintiţi de nemulţumiri şi jigniri anterioare sau de chiuveta înfundată din bucătărie. Dacă simţiţi că divergenţa de opinii ia proporţii şi că pierdeţi controlul, puneţi-i capăt spunând: “Gata, stop!” şi luaţi o pauză, în timpul căreia să nu mai staţi împreună. Comunicarea clară e o deprindere a cărei formare necesită o practică continuă, înainte de a deveni obişnuinţă.

Compatibilitate pe toate planurile

Pe lângă chimie sexuală, angajament şi comunicare clară, aveţi nevoie de compatibilitate pentru a menţine pasiunea vie. Compatibilitatea cere un anumit grad de asemănare în privinţa convingerrilor principale, cum ar fi cele religioase, cele legate de structura familială şi de folosofia de viaţă. Pasiunea este greu de întreţinut atunci când obiectivele voastre în viaţă sunt în mod evident incompatibile – unul dintre parteneri vrea o familie mare, pe când celălalt nu vrea copii.

Compatibilitatea poate include, totodată, unele diferenţe complementare – unul dintre parteneri nu poate fierbe nici măcar un ou, celălalt adoră să gătească – , genul de diferenţe care îmbunătăţesc relaţia.

Compatibilitatea sexuală implică un grad similar al dorinţelor şi preferinţelor sexuale. Problema compatibilităţii sexuale apare adesea când un cuplu prezintă discrepanţe la nivelul dorinţei – când partenerii au niveluri dramatic diferite de dorinţă sexuală sau preferă activităţi sexuale diferite. Partenerul mai activ sexual se simte adesea ignorat şi nesatisfăcut, în vreme ce partenerul mai puţin activ sexual se simte frecvent hărţuit şi obligat să facă sex. Este uşor de înţeles fiecare dintre aceste puncte de vedere, dacă vă gândiţi la sex ca la orice altă nevoie fiziologică, cum ar fi foamea –  o persoană este înfometată, iar cealaltă este grănită cu forţa.
Cuplurile cu niveluri diferite de dorinţă sexuală trebuie să-şi clarifice nevoile, să facă compromisuri şi să coopereze.

Sursa: „Terapie sexuală pentru cuplu”, Victoria Zdrok Wilson, Editura LITERA (www.litera.ro)