Dacă nu te schimbi, ne despărțim! Ultimatumurile în relație – fac bine sau nu?

Deși plecăm la drum în relație cu speranțe, cu vise, cu dorințe ascunse sau mai puțin ascunse, cu așteptări să îmbătrânim împreună cu partenerul, lucrurile se pot schimba pe parcurs.

Situațiile de criză în relații pot aduce unul dintre parteneri în situația în care să lanseze un ultimatum: „Dacă nu te schimbi, ne despărțim!” Sunt, oare, și utile?

Am stabilit limite sau aplicăm doar pedepse?

Așa cum spun mereu, la începutul oricărei relații trebuie să se stabilească niște limite. Un fel de „pe aici nu se trece”.

Recomandări

Suspiciunea în cuplu. Cum pot destrăma bănuielile nefondate o relație – explică Eduard Andrei Vasile, consilier…

Frica de implicare într-o nouă relație după o despărțire – cum o depășim?

Altfel, ca și în cazul copiilor, aplicăm pedepse fără ca celălalt să știe pentru ce e pedepsit. Aici este în sarcina noastră să delimităm ce vrem de ce nu vrem.

Suntem tentați ca în momente critice să îi dăm partenerului un termen-limită până la care să se schimbe, să mute munții, să ne demonstreze că marea și sarea sunt ale noastre.

Ne dorim să fie bine, să fim bine, dar ajungem într-un moment și mai critic.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Eduard Andrei Vasile (@profukool)

Presiunea pe care o punem strică!

Orice partener care știe că are un termen-limită și că miza este continuarea sau pierderea relației va încerca, într-adevăr, să facă ce poate ca să salveze cuplul.

Pe de altă parte, presiunea pe care acest termen o are s-ar putea să îi pună bețe-n roate și să nu facă tocmai lucrurile potrivite. Sau pur și simplu renunță din prima, considerând că a făcut suficient și nu va înțelege ce alte demonstrații sunt necesare din partea lui.

A da un ultimatum înseamnă mereu că iubim?

Ultimatumurile nu au legătură neapărat cu dragostea. Mai degrabă cu dorința noastră de a schimba lucrurile și oamenii în ce vrem noi, dar nu cu răbdare, ci expres.

Schimbarea este un drum sinuos, lung, care trebuie să pornească de la subiect, nu de la partenerul care își dorește ceva anume.

Altfel nu vorbim despre o schimbare autentică, ci mai degrabă despre niște mizerie pe care o băgăm sub preș și cu siguranță o vom regăsi cât de curând.

Va fi de durată?

Cuvântul-cheie este sustenabilitate. Folosit preponderent în protejarea mediului înconjurător, eu îl folosesc mai mult în relații.

Schimbarea pe care ți-o dorești de la partener și pe care, probabil, o primești, este sustenabilă? Îl vezi astfel și peste cinci ani?

De aceea avem nevoie de tact și de multă, multă răbdare. Nu ne dorim și noi același lucru?

Ce putem face în schimb?

Putem, în schimb, să asigurăm un mediu cald pentru o discuție sinceră. Spunem ce ne dorim, ce așteptări aveam și nu ne-au fost îndeplinite.

Dacă e totul clar până aici, un act de generozitate din partea noastră ar fi să întrebăm partenerul ce așteptări are și el din partea noastră.

Considerându-ne întotdeauna „miezul”, omitem faptul că și alții au așteptări din partea noastră. Mizăm pe reciprocitate, nu?

Există și situații speciale în care ultimatumurile pot funcționa

Există și sunt destul de limitate și clar delimitate. Gesturi repetate cu care nu suntem bine trebuie comunicate de urgență partenerului, înainte să plătim cu liniștea noastră.

Aici recomand cu căldură vizita la un specialist. Este soluția optimă. El va ști cum să vă reorganizeze gândurile din relație.

Într-o relație bazată pe dragoste și reciprocitate, amenințările și ultimatumurile nu prea își au locul. Cel puțin nu în forma aceasta brută.

Putem fi sinceri și fermi în același timp, fără să ne amenințăm partenerul cu despărțirea. Este un gest care pune multă presiune pe umerii oricui, iar rezultatul nu va fi pe măsura așteptărilor noastre.