De ce se schimbă „totul” după căsătorie?

Multe persoane visează la momentul căsătoriei. Îl privesc ca pe un moment minunat, în care sufletul lor se unește cu un alt suflet spre a deveni unul singur și spre a-și petrece eternitatea cu omul respectiv.

Totul merge bine la început, însă uneori apar unele probleme: discuții, certuri, neînțelegeri, probleme sexuale, evitări etc.

Astfel, oamenii tind să lege actul simbolic al căsătoriei de aceste probleme apărute, oferă o conotație aproape magică actului oficial încheiat și își lasă viața guvernată de diferite temeri.

Recomandări

Teama de abandon și relația cu gelozia

Visele – o cale către lumea interioară. Interpretarea viselor, în viziunea lui Sigmund Freud

Voi discuta în cele ce urmează doar despre 4 dintre aceste probleme pe care oamenii tind să le pună în legătură cu căsnicia: dependența, controlul, asumarea și maturitatea.

Dependența și fricile adânc îngropate

Uneori, o căsătorie este privită ca o dependență. Partenerii se tem să nu devină dependenți unul de celălalt.

Teama de a depinde unul de altul se poate ascunde în spatele unei dependențe financiare, însă în inconștient se vorbește despre o teamă de dependență emoțională. Se tem să intre într-o intimitate psihică pentru că pericolele simbiozei sau al abandonului pe care partenerul l-ar putea efectua sunt încă prezente.

Aceste frici adânc îngropate, dacă nu sunt îndeajuns de mult conștientizate, în special printr-un travaliu terapeutic, se exprimă prin comportament. Pot apărea certuri cu privire la împărțirea bunurilor, banilor sau a timpului.

„De ce să punem o parte din bani la comun?” sau „De ce să mergem amândoi la cumpărături?” pot ascunde de fapt „Îmi este teamă să intru într-o relație mai adâncă împreună cu tine pentru că îmi este teamă să nu îmi pierd identitatea dacă mă contopesc cu tine sau „Îmi este teamă ca tu să pleci dintr-odată și să mă trezesc singur”.

Controlul prin agresivitate

De aceea, unii dintre parteneri apelează la control: „Vreau să fie permanent curat în casă și nu suport să fie deloc murdărie”.

În perspectiva lui Freud, această murdărie se traduce prin agresivitate. Este un mod agresiv de a pune problema cel care dorește să controleze și este un mod prin care se exprimă o agresivitate, dar și o teamă de abandon.

„Te urăsc pentru că te iubesc și mă simt dependent de tine” și „Vreau să te controlez pentru că dacă te controlez, sigur nu te pierd”, dar problema stă în conflictul de ambivalență: agresivitatea se ascunde în spatele iubirii. Ne mințim că noi controlăm pentru că iubim, când de fapt îl îndepărtează pe partenerul nostru.

Controlul nu este niciodată bun, nici măcar față de copii.

Asumarea forțată a relației

Este bine ca odată ce am hotărât să intrăm într-o căsătorie, această decizie să fie asumată. Asumarea reprezintă în sine o problemă. Odată văzându-ne cu acte în regulă, asumarea devine o treabă forțată: suntem obligați să ne asumăm relația pe care o avem.

Persoanele trec dintr-o stare în care se aflau într-o „relație” și trec într-un în care „până când moartea ne va despărți” este construcția decisivă. De aceea o nuntă pe care o facem sub presiunea partenerului sau a familiei nu este niciodată o variantă bună.

Maturitatea emoțională

Este important să lăsăm un pic de timp să treacă între începutul relației și decizia căsătoriei, să lăsăm iubirea să se instaleze și să se transforme în asumarea fiecărui rol într-o relație.

Pentru acest lucru este nevoie de maturitate. Nu vorbim despre o maturitate fizică, pentru că vrem, nu vrem, natura ne împinge și ne trezim cu un corp matur.

Maturitatea emoțională este cea care contează, este maturitatea care își spune cuvântul. Acest lucru presupune munca cu propriile noastre emoții, organizarea cât mai bună a sentimentelor noastre și conștientizarea temerilor.

Problema apare în momentul în care căsătoria pune participanții într-o poziție de maturitate, iar ei nu sunt pregătiți pentru a prelua aceste roluri. Se dezvoltă o pseudo-maturitate, o percepție asupra propriilor persoane ca oameni maturi și o gândire pângărită de dorințe infantile: dependențe, tendințe agresive, confuzie, control, frici iraționale.

Dacă nu am speriat auditoriul cu această descriere, trebuie spus că actul căsătoriei este unul minunat. Unește destinele a două persoane, unește două familii sub cupola aceluiași nume și oferă un destin comun, drum pe care niciodată nu vei păși singur.