Despărţirea – între dezastru şi exaltare

“Până când moartea ne va despărţi” sau “suflet pereche” – par a fi desprinse astăzi doar din basme căci noi, oamenii moderni, începem să aplicăm din ce în ce mai des şi în dragoste principiul “este mai uşor să cumperi ceva nou decât să repari”.

“Atunci când i-am spus ex-prietenului meu că au fost momente în care i-am mulţumit pentru că m-a părăsit pentru că am trăit fericirea pură (fără el), acesta s-a înnegrit la faţă şi m-a rugat să nu mai continui”, povesteşte acum amuzată Meda A., 30 de ani, care a trăit de curând sfârşitul unei poveşti de iubire ce a durat 8 ani şi în care considera că va fi implicată în tot restul vieţii. Ea a suferit foarte, foarte, foarte mult, a încercat să îl facă să revină asupra hotărârii lui, însă într-un final, a înţeles…

Oricât de greu ar fi şi oricât de imposibil pare, relaţiile între doi oameni nu mai pot fi la fel după un episod ce se numeşte despărţire cu motive grave. “Într-o seară de iunie, am rămas fără aer atunci când am dat curs impulsului de a-i verifica şifonierul iubitei mele din ultimii 6 ani, cu care locuiam de 2 ani şi alături de care mă vedeam îmbătrânind. Era gol!!! Este adevărat că în ultima perioadă eram mai stresaţi (a se citi distanţi!), însă de aici până la a pleca fără să spună un cuvânt ar fi trebuit să fie cale lungă… Timp de o săptămână nu am avut nici un sentiment, nici o dorinţă, nu am ştiut când este zi, când este noapte, nici când îmi este foame, nici când îmi este sete. Am fost paralizat interior. Apoi a început să doară”, îşi aduce aminte Mihai P., 33 de ani.

De atunci au trecut, multe, multe luni şi încă doare. Precum ei – multe alte femei, mulţi alţi bărbaţi.

Nu ştiu cum a fost pentru voi şi prietenii voştri anul 2012, dar din punctul meu de vedere a fost un an al schimbărilor în dragoste. În mare parte pentru cel puţin 20 dintre prietenele şi colegele mele şi alte încă 30 de femei (despre care am tot auzit doar eu – căci la suferinţă femeile coalizează) asta a însemnat înmormântarea unei poveşti de iubire îndelungate.

Poate că lucrurile chiar nu mai mergeau în direcţia bună pentru fiecare dintre aceste cupluri sau poate că a fost ceva în aer, poate că planetele s-au mişcat prea brusc, iar firul iubirii s-a rupt, poate că nu erau sortiţi unii altora sau poate că aşa este realitatea – avem nevoie de şi de cutremure emoţionale pentru a simţi că trăim. Cu siguranţă, fiecare dintre noi a simţit sau va simţi sfâşierea finalului unei mari iubiri, dar şi flacăra arzătoare a unei noi poveşti de dragoste.

Şi totuşi de ce se termină relaţiile?

Se spune că o relaţie de iubire se termină cu adevărat atunci când se termină! Până atunci nimeni şi nimic nu îi poate sta în cale. Nici chiar o femeie mai sexy, nici un bărbat mai bogat. Însă atunci când unul dintre parteneri pune capăt relaţiei o va face pentru binele său, oricât l-ar durea asta pe celălalt.

Nimeni nu îşi provoacă cu bună ştiinţă “răul”, din contră caută să-i fie din ce în ce mai bine chiar dacă pentru asta calcă pe suflete. Însă nimeni nu doreşte nici cealaltă variantă: ca partenerul să stea cu el doar din milă… Iată de ce iubirea este cu adevărat magică, iar acel echilibru emoţional este atât de greu de obţinut, dar atât de uşor de distrus.

Fiecare moment fericit, liniştit şi presărat cu sentimente frumoase şi respect pe care îl trăim alături de partener trebuie preţuit, căci iubirea între 2 oameni nu este un sac fără fund. Niciodată! Comunicarea, respectul şi reaprinderea flăcării sunt de bază. Suntem obişnuiţi să-i privim pe părinţii/bunicii noştri care îmbătrânesc împreună chiar dacă nu au sau nu au avut o relaţie precum cea la care aspirăm noi, însă suntem oare dispuşi să trecem alături de partenerul actual măcar prin 25% dintre problemele lor?

Atunci trebuie să ne asumăm şi eşecul, pentru că da, o despărţire reprezintă un eşec, însă unul ce ne ajută să ne cunoaştem mai bine.

Există viaţă după despărţire?

“O perioadă nu prea există viaţă în adevăratul sens al cuvântului, dacă acea persoană a reprezentat ceva pentru tine”, crede Marian C., 26 de ani, care a fost implicat până acum în 7 relaţii, cea mai lungă fiind de 1 an.

Printre motivele nereuşitelor se numără: diferenţă de interese, diferenţă mare de înălţime(!), infidelitate de ambele părţi, lipsa sentimentelor profunde şi lipsa resurselor financiare ce ar fi satisfăcut dorinţele unei anume domnişoare. Anca U., 28 de ani, care a pus capăt unei căsătorii de 4 ani, a simţit că începe să trăiască din nou tocmai din momentul în care a semnat actele de divorţ.

Primul lucru pe care l-a făcut după aceea a fost să-şi facă o rezervare la un zbor… cu paraşuta. “Am fost mereu tentată, însă acum era momentul potrivit. În zbor am simţit că m-am eliberat de toată furia, de toată ura, de toate sentimentele negative care îmi măcinau sufletul.”

Pe pământ însă nu s-au rezolvat toate problemele sentimentale (încă), dar are convingerea că a făcut ceva pentru ea. Tot de adrenalină a avut nevoie şi Maria G., 35 de ani, aflată în pragul divorţului (14 ani de căsnicie, 1 copil) care, aproape exact ca în romanul “Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, a plecat într-o excursie în India.

Acolo a trăit la extreme, printre localnici, însă a înţeles că fericirea nu constă doar în bunuri materiale cum crezuse până acum şi că “devii cu adevărat bogat doar atunci când vezi lumea”. Ea şi soţul ei infidel au găsit însă resurse pentru a-şi salva relaţia.

Top 5 puncte forte după despărţire

Am făcut un sondaj printre persoanele care au pornit din nou singuri la drum pentru a afla ce beneficii le-a adus despărţirea (comandată sau nu de către ei).

1. În primul rând, şansa de a avea în jurul lor cât mai puţini prieteni falşi (cine are nevoie de un partener care minte, înşală etc.?). Pe lângă respectiva persoană mai dispar din anturaj şi altele pe care le considerai prieteni, căci în astfel de momente oamenii îşi arată arama, unii te dezamăgesc, alţii te uimesc cu bunătatea lor.

2. Şansa de a te cunoaşte mai bine. Chiar dacă atunci când suntem
într-o relaţie omitem să acordăm importanţă unor amănunte, de multe ori uităm să mai fim noi cu adevărat şi de dragul celuilalt nu ne mai acordăm atenţia necesară.

3. Mobilitate – dacă până acum era greu să ne pliem tot timpul după programul partenerului pentru a pleca într-o vacanţă, acum este mult mai simplu. O dată ce s-a lărgit cercul de prieteni, ofertele curg şi cu siguranţă puteţi avea vacanţe extraordinare, în care nu trebuie să mai faceţi pe plac nimănui decât propriei persoane.

4. Şansa de a cunoaşte oameni noi. Şi de a avea o viaţă nouă. Atunci când te desparţi, ştii că poţi face totul, dar în acelaşi timp simţi că nu poţi face nimic. Aşa că încercaţi (veţi simţi cât timp este cazul) să aveţi în preajmă cât mai mulţi prieteni sau oameni pozitivi. Evitaţi persoanele care pun prea multe întrebări.

5. Este momentul pentru a vă îndeplini cât mai multe vise, fie că acesta înseamnă, o casă pe numele propriu, o grădină, un copil sau un nou curs (motociclism, dans, fotografie).

Plan de atac

·    “Adaptaţi-vă, adaptaţi-vă, adaptaţi-vă!” devine obligatoriu la fel ca oxigenul. Şi nu doar după o despărţire!!! Oricât de greu ar fi, “renaşti”, căci da, acesta este sentimentul şi chiar realitatea. Atunci când suntem prinşi într-o relaţie de lungă durată, suntem ca într-o colivie, trăim într-un mediu călduţ şi, de multe ori, ignorăm faptul că obişnuinţa (i se mai spune şi cea de-a doua natură a omului) este mai puternică decât iubirea.

·    Trebuie să conştientizaţi şi să acceptaţi că o perioadă sufletul o să doară şi că peste noapte nu se poate recâştiga acel echilibru interior.

·    Faceţi o listă mentală cu toate lucrurile bune pe care le-aţi trăit alături de fostul partener, trageţi concluziile: ce a fost bine, ce putea fi mai bine şi începeţi un nou capitol din viaţa voastră (dacă s-a ajuns la despărţire este clar că relaţia scârţia de mult timp).

·    Verificaţi-vă starea de sănătate: apar dezechilibre la capitolul alimentaţie (lipsa poftei de mâncare ori pofta exagerată), insomnia. Nu uitaţi că pe fondul unei depresii, afecţiunile prezente se pot agrava sau apărea altele noi.

·    Nu vă aruncaţi într-o nouă relaţie imediat sau mai corect, deschideţi bine ochii asupra celui/celei cu care începeţi. Riscul de a fi dezamăgiţi este foarte mare. Întâi trebuie să realizaţi ce vi s-a întâmplat, să vă puneţi sentimentele în ordine şi să vă gândiţi ce vă doriţi de la o nouă poveste. Însă dacă vi se întâmplă să vă îndrăgostiţi nebuneşte, nu vă tăiaţi momentele de bucurie.

Victimă sau învingător?

O dată ce relaţia s-a rupt şi nu de comun acord, partenerul care a fost părăsit are tendinţa de a se considera victimă. Deşi este foarte tentant să adopţi acest comportament pentru că te simţi copleşit de durere şi cotropit de zecile de întrebări pentru care chiar nu ai răspunsuri, devine mai important ca niciodată să avem încredere în propria persoană şi în viitor.

Petreceţi cât mai puţin timp singuri. Găsiţi-vă mereu de lucru, gândiţi-vă la copilărie, la toate momentele frumoase de până acum, la pasiuni şi la prieteni vechi pe care nu i-aţi mai văzut din liceu, facultate etc. Apelaţi şi la sfaturile unui psihoterapeut.

O a doua şansă?

La această întrebare nu poate răspunde nimeni în afară de voi. Chiar dacă vă este teamă să strigaţi în piaţa publică (a se citi familie, prieteni, colegi) verdictul, instinctul este un indicator de încredere în astfel de situaţii.

Meda A. ne spune răspicat că a doua şansă şi-o acordă propriei persoane: “Nu mi-aş fi dorit să mă despart, însă acest proces de suferinţă m-a maturizat. Mi s-au întâmplat foarte multe lucruri frumoase şi am întâlnit atâţia oameni noi care mi-au schimbat perspectiva asupra vieţii. Sunt curioasă ce mi se va mai întâmpla!”

Vreau să vă prezint pe scurt povestea unei tinere indience, Sonal J., 27 de ani, îndrăgostită fără speranţă. Mi-a mărturisit că a avut o relaţie de 6 ani cu un militar indian pe nume Amar (30 de ani). “În aceşti ani am stat împreună doar 20 de zile (din cauza jobului lui), însă vorbeam mereu la telefon”, povesteşte ea.

“Eu am crescut într-un orfelinat, dar el provine dintr-o familie importantă. Şi asta nu era singura diferenţă între noi, eu sunt creştină, el este hindus. În India religia, ca şi bogăţia, contează. În ultimii 3 ani, am lucrat la o bancă în Dubai, aşa că dorinţa lui de a avea o casă împreună (prima mea casă) şi promisiunea căsătoriei m-au făcut să lupt pentru asta, să fac economii drastice.

Îi trimiteam banii lui, iar el îmi trimitea fotografii de pe şantier. La un moment dat însă, nu am mai primit nici un semn de la el, numerele de telefon pe care le aveam nu mai erau valabile şi nimeni nu ştia nimic despre el sau familia lui. Nu am reuşit să mai aflu nimic despre el. Probabil m-a păcălit!”, continuă tânăra indiancă.

Cu toate acestea, de atunci nu a reuşit să se mai îndrăgostească sau să găsească pe cineva care să nu arate făţiş că este interesat doar de sex ori care să nu ia în calcul faptul că este orfană. Am rugat-o să facă un exerciţiu de imaginaţie: dacă cel pe care încă îl iubeşte ar intra pe uşă, ce ar face? “Aş plânge! Apoi m-aş bucura că s-a întors la mine.” Mă uit uimită la ea, dar ea adaugă: “Nu ţine o pasăre în colivie, elibereaz-o, iar dacă este a ta se va întoarce”.

Cum să te îndrăgosteşti din nou

Evident nu există o reţetă pentru aşa ceva. Se întâmplă sau nu. Oamenii de ştiinţă încă studiază ce anume îi face pe oameni să se îndrăgostească subit. După ce ai ieşit dintr-o relaţie foarte lungă, însăşi ideea de a fi cu altcineva este respingătoare. Cu toate acestea, atunci când nu te aştepţi, scânteia se produce.

În cartea “Căile îndrăgostirii  – cum alegem persoana potrivită” scrisă de Ayala Malach Pines, apărută la editura Trei, găsim o serie de studii şi situaţii menite să ne deschidă ochii şi inima. Se spune că, deşi suntem atraşi de persoanele mai atractive decât noi, şansele unei relaţii lungi le au partenerii cu un nivel de atractivitate asemănător.

De asemenea, se pare că dacă o persoană percepe lumea aşa cum o percepem noi, suntem recompensaţi, deoarece avem sentimentul că ni se dă dreptate şi suntem înţeleşi. Iată câteva variabile care influenţează îndrăgostirea: asemănarea la nivelul atitudinilor, proximitatea geografică, afecţiunea reciprocă, excitaţia fizică şi emoţională, influenţele sociale şi aprobarea celor din jurul nostru, oportunităţi de a fi singuri împreună, anumite semnale din privire, voce, disponibilitatea pentru o relaţie romantică.