Dragostea, bat-o vina! Cum ”ne ia minţile” şi cum o putem controla?

În privinţa iubirii, ştim cum stău lucrurile: inima se ocupă de asta. Ceea ce nu ştim, de fapt, este că organul principal afectat de dragoste este creierul. Aşadar, unde este iubirea ”localizată” în creier şi cum acţionează asupra minţii şi trupului? Mulţumită studiilor şi ştiinţei, am reuşit să conturăm o hartă şi traseul pe care acest sentiment plăcut îl are în noi.

Fluturi în stomac. Emoţii. Entuziasm. Acestea sunt doar câteva cuvinte care descriu o persoană îndrăgostită. Cu toate astea, dragostea rămâne un mister chiar şi pentru cei care au întâlnit-o. De ce ne îndrăgostim? De ce rămânem îndrăgostiţi? Cum ne coborâm cu picioarele pe pământ şi cum depăşim o despărţire? Nu avem răspunsul clar, dar cercetătorii încă jonglează printre studii pentru a descoperi ce face iubirea asta din noi, cum se manifestă acest mecanism şi cum ajunge la creier.

Dragostea: cum ajunge în creier?

În anul 2000, prof. Semir Zeki şi Dr. Andreas Bartels, de la Universitatea din Londra, au realizat un studiu la care au luat parte 17 voluntari, atât de sex feminin, cât şi masculin, cu vârste cuprinse între 21 şi 37 de ani care s-au declarat a fi ”îndrăgostiţi până peste cap” de cineva. Descoperirile au fost publicate în jurnalul NeuroReport, unde au fost analizate radiografiile la creier în timp ce voluntarii erau puşi să se uite la imagini cu partenerii lor. Astfel, cercetătorii au putut observa că la vederea fotografiilor, anumite zone ale creierului ”se aprindeau”.

Recomandări

Marie Forleo, despre obţinerea unei atitudini pozitive în faţa obstacolelor: ”Am transformat frica într-un duşman”

Diana Lefter, specialist în educaţie: ”Nu minţiţi copiii cu privire la coronavirus. Responsabilizaţi-i!”

Iubirea este un proces complex în care diferite părţi ale creierului sunt implicate, alături de hormoni şi neurotransmiţători. Mai exact, există anumite zone ale creierului care sunt mai active în momentul în care avem în faţă persoana iubită faţă de situaţiile în care ne aflăm alături de alţi oameni din viaţa noastră, pentru care nu avem sentimente.

Cum ”ne suceşte minţile”?

Există câteva ipoteze corelate cu activarea şi dezactivarea anumitor zone ale creierlui alături de comportamente specifice şi atitudini asociate dragostei. Mai exact, specialiştii explică în cazul partenerilor romantici că dragostea activează regiuni ale creierului care conţin concentraţii ridicate de neuromodulatori asociaţi dorinţei, adicţiei şi stărilor euforice, care poartă numele de dopamină. Acesta este şi principalul motiv pentru care suntem aerieni atunci când ne îndrăgostim, pentru că dopamina nu face altceva decât să ne facă să ne dorim să formăm o legătură sau să facem ca legătura deja existentă să fie mai puternică. În aceste situaţii, nivelul dopaminei creşte, în timp ce nivelul altui compus chimic, serotonina, scade. Acest ”mesager chimic” este asociat dispoziţiei şi apetitului. Asta explică de ce atunci când eşti îndrăgostit, nu îţi vine să te mai gândeşti la altceva, iar toată atenţia ta este îndreptată către partener. Alte două neurochimicale care apar în concentraţii mari în cazul persoanelor îndrăgostite sunt oxitocina şi vasopresina.

Putem controla dragostea?

Pentru că iubirea este o experienţă atât de complexă şi surprinzătoare, mulţi dintre noi ne întrebăm dacă o putem controla sau ea este cea care ne manevrează. Unii spun că fiind un proces natural, nu ar trebui controlat sau că este dificil sau chiar imposibil să faci asta. În realitate, avem capacitatea de a ne accentua sau minimiza sentimentele pe care le avem pentru o persoană.

Dacă îţi doreşti să nu mai ai sentimente pentru partener, încearcă să te gândeşti la toate aspectele negative pe care le-ai trăit alături de el, dar şi la defectele pe care le are şi care îţi pot afecta fericirea şi viitorul. De cele mai multe ori, aceste lucruri duc la diminuarea pasiunii şi ataşamentului.