Aşa cum fiecare om parcurge un anumit proces de maturizare în ceea ce priveşte capacitatea lui de a iubi, la fel şi un cuplu parcurge anumite etape.
La început, partenerii sunt în starea de îndrăgostire bazată în principal pe aspectul erotic. Când efervescentă energiilor erotice se mai linişteşte, abia atunci cei doi au posibilitatea să se vadă aşa cum sunt în realitate şi atunci este momentul marii decizii: continuă împreună sau separat?
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru,, putem vorbi de termenul de “relaţie” abia după ce cuplul a depăşit etapă “iubirea e oarbă”, în care ajunge să cunoască dragostea dincolo de sex şi să-şi iubească partenerul pentru ceea ce este el cu adevărat.
“Pentru ca o relaţie să dureze, este vital ca partenerul să ştie că e iubit. Indiferent de natura gesturilor de afecţiune: mângâieri, declaraţii, daruri, servicii, timp acordat, dovezile de iubire într-un cuplu hrănesc iubirea şi o intensifică aducând o atmosferă de încredere reciprocă, fundamentală într-o relaţie.
Prin dovezile de iubire, recunoşti în celălalt iubirea pe care o simţi şi devii mai atent la sentimentele şi nevoile partenerului, lucru ce dă cuplului mai multă energie şi bucurie”, explică psihologul.
În cuplurile unde oamenii nu-şi exprimă sentimentele din diverse motive – sunt persoane cu firi mai reci, mai rezervate, văd exprimarea sentimentelor ca pe o slăbiciune de caracter, le este teamă că sentimentul nu este reciproc, nu au primit un exemplu din familiile lor despre cum să-şi exprime sentimentele, etc. – ambii parteneri sunt nefericiţi, uneori ajungând până la tulburări psihice serioase.
Foarte des oamenii evită să-şi exprime sentimentele pentru a nu primi un refuz, luând lipsa unui “da” hotărât ca pe o înfrângere. Nu întotdeauna acest fapt este adevărat. Momentele de tensiune sentimentală nu se produc întotdeauna în acelaşi timp la ambii parteneri. Fiecare din noi avem momente noastre de vârf şi altele de cădere.
Dacă declaraţia de iubire survine într-un moment în care tensiunea sentimentală este mai scăzută, răspunsul ar suna fals. La fel de adevărat este că există şi un nivel optim pentru ca declaraţiile şi dovezile de iubire să vină în acelaşi timp de la ambii parteneri. Învăţând să te asculţi pe tine, vei învaţă să-l asculţi şi pe celălalt şi, astfel, vei putea simţi aceste momente şi vă veţi putea bucura împreună de ele.
De asemenea, există cupluri în care numai unul dintre parteneri îşi exprimă în mod constant sentimentele, fără a primi un răspuns pe care să-l înţeleagă ca dovadă de iubire de la celălalt. După o anumită perioadă de timp, mai scurtă sau mai lungă, în funcţie de fiecare, acea persoană va avea senzaţia că investiţia ei sentimentală nu are nici un sens, că se pierde în gol.
Aşteptând de fiecare dată un răspuns care întârzie să vină, apare o stare de insatisfacţie care se transformă adesea în depresie pentru persoană în cauza şi care, de cele mai multe ori, duce la rupturi.
Cu siguranţă că nu este indicat să cădem în extreme şi să-l sufocăm pe celălalt cu “atentia” noastră. Este bine ca fiecare dintre parteneri să aibă suficient spaţiu pentru a fi el însuşi şi a împărtăşi iubirea atunci când şi cum simte s-o facă.
E bine să-i lăsăm timp şi spaţiu să vină şi el/ea spre noi cu gesturile de afecţiune pe care le dorim şi de care avem nevoie. Iubirea începe în paşi de tango, unul dintre parteneri iniţiază, celălalt primeşte, apoi iniţiază la rândul sau.
Există tendinţa ca noi să aşteptăm de la partenerii noştri de viaţă mai multe dovezi de iubire, mai multă afecţiune, înţelegere, sinceritate, respect, apreciere decât suntem noi capabili să oferim.
Inconştient, ceea ce oferim este ceea ce ne-am dori să ni se ofere, dar este posibil să fie într-o doză mai mică decât cea pe care o cerem. E bine să ne amintim că celălalt este posibil să-şi manifeste iubirea într-un mod diferit faţă de al nostru şi că, în aceste cazuri, este foarte importantă comunicarea sinceră şi deschisă.
“Odată cu trecerea timpului, dinamica unui cuplu se modifică, partenerii pot stabili alte ritualuri de tandreţe şi afecţiune, pentru a-şi comunica dragostea, însă este important să o facă.
Abia atunci când iubirea ne face să ne transformăm pe noi înşine în bine, atunci când putem oferi celuilalt un suflet curat, abia atunci relaţia de cuplu atinge deplinătatea ei, pentru că bucuria pe care o aducem celuilalt se va reflecta în noi şi ne vom bucura împreună cu el”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.
Foto: 123rf.com