Erotismul este un limbaj pe care îl învățăm. Noi suntem responsabili pentru latura noastră erotică. De ce? Pentru că dorința este o expresie a liberului nostru arbitru. Nimeni nu ne poate obliga să vrem. Deci este și responsabilitatea noastră să o activăm. Libertatea vine întotdeauna cu responsabilitate. Ne putem activa latura erotică și tot noi o putem inhiba. Putem avea gânduri care ne vor bloca instantaneu și gânduri care ne vor menține deschiși posibilităților și curiozității.
Erotismul reiese din tensiunea aflată între excitație și inhibiție și se manifestă în lucrurile pe care le spunem și le facem, prin modul în care acționăm și prin modul în care gândim. Tindem să ne gândim la erotism ca la o stare sexuală împărtășită de două sau mai multe persoane, dar în realitate, ea pornește strict de la noi înșine. Și necesită practică.
Erotismul nu este sex; este sexualitatea transformată de imaginația umană. Gândurile, visele, anticiparea, impulsurile nestăpânite și chiar amintirile sunt cele care alcătuiesc gândurile noastre erotice. Propriul erotism are ca sursă întreaga noastră experiență umană: de la experiențe de atingere, joacă sau chiar traumă din copilărie, care mai târziu devin cărămizile de temelie ale vieții erotice.
Esther Perel vorbește adesea despre modalitatea în care cuplurile care sunt afectate de plictiseala sexuală se găsesc acolo din cauza lipsei de vulnerabilitate față de partenerii lor. Ei acordă prioritate actului în sine, în loc să exploreze dorințele ascunse care le declanșează. Același lucru se poate spune despre individ. Când suntem pe cont propriu, știm în mare parte de ce avem nevoie. Concentrare intensă pe o anumită senzație, urmată de o plăcere extraordinară. Dar pentru a experimenta cu adevărat beneficiile erotismului, acesta nu poate fi tratat ca un loc de muncă. Așadar, de ce suntem atât de rapizi și evităm partea de explorare? Ne este frică de ce se poate întâmpla atunci când încetinim și petrecem cu adevărat puțin timp de calitate cu noi înșine?
Acum, mai mult ca niciodată, suntem pe cont propriu, experimentând controlul social din interior. Ne măsurăm și ne judecăm pe noi înșine, uneori trăind în corpul nostru ca într-o închisoare, mai degrabă decât ca într-un castel ale cărei camere am putea să le explorăm îndelung. Și dacă ne luptăm să fim în interiorul corpului nostru, de ce ne-am face timp să le explorăm? Sau, de altfel, cum ne-am putea simți vreodată în siguranță să invităm pe altcineva înăuntru?
Îngrijirea de sine de tip erotic începe cu diminuarea criticii noastre interioare și acordarea permisiunii de a ne simți frumoși, de a ne bucura de propria noastră companie, de a fi mai blânzi și realiști cu noi înșine, fără a oscila între exces și refulare. Pentru a deveni ființe mai erotice e nevoie să slăbim autocontrolului, astfel încât să putem explora ceea ce aduce vitalitate în viețile noastre. Fie că alegem să explorăm erotismul singuri sau cu un partener, acesta începe întotdeauna de la sursă: sinele nostru.
Ne excităm atunci când ne energizăm, când suntem relaxați și concentrați – nu asupra unui scop anume, cum ar fi a avea un orgasm, ci asupra momentului prezent. Este similar cu senzația unui mic cub de ciocolată neagră care se topește pe limba noastră. Sau momentul în care, la duș, începem să observăm cum ne curge apa fierbinte de pe ceafă către subraț și piept. Există atât de multe părți ale corpului nostru pe care nu ne gândim niciodată să le spălăm, să le băgăm în seamă sau să le atingem.
Uneori ignorăm aceste părți din noi pentru că undeva de-a lungul vieții, am început să le închidem. Poate că am fost profund răniți și nu avem încredere în noi înșine să ne deschidem din nou. Poate că simțim că nu mai merităm să fim atrăgători pentru că nu mai avem corpul potrivit sau părul bogat, pe care l-am avut cândva. Sau poate că boala ne-a transformat, ceea ce ne face să ne simțim neatrăgători. Uneori suntem în doliu sau ne simțim vinovați, de parcă nu am merita să fim senzuali pentru că tocmai am pierdut pe cineva. Uneori suntem doar enervați. De la stresul cotidian, la resentimente, la răni mai profunde, există o mulțime de motive pentru ca oamenii să se simtă deconectați de sinele lor erotic. Adesea, a ne închide în noi înșine pare a fi singurul lucru pe care îl putem controla. Încorporarea erotismului în planurile noastre de îngrijire de sine ne poate modifica relația cu controlul și ne poate transforma starea de a fi.