Erotomania: știi ce e?

Robert Moore a ales să meargă cu cortul pe o insulă în apropierea Palatului Buckingham, în speranța că va reuși să fie mai aproape de Regina Elisabeta pentru a-I atrage atenția. Îi trimitea scrisori de dragoste adesea împreună cu fotografii obscene cu el din ultimii 15 ani. În 2007, obsesia sa l-a determinat să zboare în Anglia, unde a găsit o ascunzătoare ideală, într-o zonă împădurită, accesibilă doar cu barca, cu vedere directă la Palatul Buckingham. În 2008, însă, i= s-au găsit rămășițele în ascunzătoarea de unde o urmărea pe Regină.

Erotomania: ce este

Se crede că Moore a suferit de o amăgire numită erotomanie, care înseamnă „prea multă dragoste”. Oamenii cu erotomanie presupun că alții sunt îndrăgostiți de ei. Ei justifică această ipoteză interpretând comportamentul inofensiv al altora ca pe un semn al devoțiunii profunde și nemuritoare față de ei. De exemplu, contactul vizual sau strângerea de mână pot fi interpretate ca fiind dovezi clare ale faptului că persoana în cauză încearcă să transmită semnale de interes și pasiune. Erotomania poate fi o caracteristică a unei tulburări schizofrenice mai mari sau poate apărea ca un sindrom independent.

Oamenii cu erotomanie tind să devină îndrăgostiți de obiectul iluziei lor și raportează o dragoste intensă, argumentând faptul că pentru obiectul iluziei lor ar renunța la absolut orice: căsnicie sau chiar și viață („dacă nu putem fi împreună, prefer să mor”). Acest lucru se întâmplă, în ciuda faptului că au adesea o relație slabă sau inexistentă cu persoana despre care pretind că o iubesc.

Recomandări

Singurătatea, mai periculoasă decât obezitatea

În basmele cu care am crescut, simptomele erotomaniei ar putea fi văzute mai degrabă ca „iubire adevărată” decât ca o tulburare. Povestea Albă-ca-Zăpada în care ea este sărutată de un prinț în timp ce se află în comă; povestea Cenușăresei în care prințul se îndrăgostește de ea după doar o noapte de dans – toate par puțin erotomantice: în fiecare dintre aceste povești se dezvoltă o iubire profundă și intensă bazată pe puține fundamente. Întrucât obiectul afecțiunilor erotomantice tinde să se petreacă în raport cu oamenii care au un statut superior, obsesia față de dragostea de prinț/ prințesă se potrivește la fix.

Simptomele erotomaniei

Simptomele erotomaniei se unesc cu concepții culturale mai mari despre dragoste în alte moduri. Faptul că cineva ne poate salva sau ne poate completa; faptul că așteptăm un „cavaler în armură strălucitoare” a cărui armură îl pregătește fizic să lupte împotriva tuturor demonilor noștri este erotomantic. Unii experți în sănătate mintală au considerat erotomania ca fiind un mecanism de apărare împotriva depresiei și singurătății, în special după o mare pierdere (cum ar fi o despărțire sau chiar moartea). Alții au susținut că este o modalitate de a masca sentimentele de a nu fi plăcut. Oricum ar fi, erotomania și cultura noastră răspândită au susținut adevărata iubire ca un panaceu pentru a ne salva de torturile nesiguranțelor și suferințelor noastre.

Deși majoritatea dintre noi probabil nu îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru erotomanie, s-ar putea să ne facem vinovați că am creat un ideal al unei alte persoane care există mai mult în capul nostru decât în realitate. Erotomania este mult mai intensă decât această idealizare. După cum s-a menționat, apare atunci când oamenii nu au absolut nicio relație cu obiectul afecțiunii lor și este însoțit de interpretări bizare ale comportamentelor cotidiene. Persistă, în ciuda oricărei dovezi contrare. Erotomonia poate deveni mai periculoasă atunci când persoanele cu tulburare hărțuiesc obiectul iluziei lor. Acești oameni pot trimite carduri poștale, scrisori, flori și pot ajunge să supravegheze constant locuința persoanei în cauză.

Erotomania și natura iubirii

Erotomania ridică întrebări mai mari despre natura iubirii: Când este dragostea prea mult? Este posibil să experimentăm dragoste la prima vedere sau este doar o iluzie îngrijorătoare? Și care sunt semnele adevărate ale interesului unei alte persoane față de noi? Erotomania este un bun memento pentru a încetini și a face un pas înapoi atunci când vine vorba de iubire; pentru a lua în considerare perspectivele altora și pentru a evita să folosim dragostea pentru a ne salva de noi înșine.