Ex-ul: de ce ne place „ciorba reincalzita”?

Si rea la gust, pe deasupra. Daca as avea un banut pentru toate povestile despre diversi ei sau diverse ele care au plecat dintr-o relatie, dar s-au intors si iar i-a apucat nefericirea, insa tot au mai privit o data inapoi, n-as sta deloc rau cu bugetul.

Poate va mai amintiti pilda din Biblie cu orasul care este distrus, cu Dumnezeu care ii sfatuieste pe fostii locuitori sa nu se uite inapoi ca altfel ii va impietri si cu femeia care nu rezista si dupa ce se intoarce devine instantaneu stana.

Cam asa e, in sensul figurat, fireste, si cu relatiile pe care observ ca ne incapatanam sa le resuscitam, desi noi suntem cei care le-am dus pana in pragul mortii si tare ne-am dori sa auzim piuitul aparatelor. Din ce mi-a spus psihoterapeutul Emilia Potenteu, nimic bun nu poate iesi din asta:

Recomandări

Vrei să ai succes in dragoste? Evită aceste 5 greşeli majore!

A fost odata k niciodata o chatterita…

„Dorinta de a reveni in trecut, de a reactiva mereu un „ex” dovedeste teama oamenilor de a privi inainte, de a experimenta ceva nou, de cele mai multe ori, tocmai din cauza gustului amar al esecului personal resimtit in urma destramarii relatiei”.

“Pana la urma, fostii sau fostele fac parte din trecutul nostru si suntem ceea ce suntem azi si datorita lor. Dar nu putem lasa vechiul, prafuitul, perimatul, efemerul, nostalgicul sa ne asalteze mintea subreda si ranita, transformandu-se intr-o alegere aparent mai sigura, implicit mai securizanta si mai putin riscanta”, ne sfatuieste psihoterapeutul Emilia Potenteu. Si cu putin mai mult curaj si ceva timp asternut peste poveste ajungem sa-i dam dreptate.

Adio, dar raman cu tine

Confirm teama pomenita de specialistul consultant al revistei. Am glumit eu pe seama celor care tot pleaca si se tot intorc, dar am fost si in ceata lor. Si a fost nespus de greu sa scap din ea. Am inca in grupul celor care nu se pot rupe de trecut prietene bune, care imi spun de 10 ani cat de tare le-ar bucura ruptura.

Si va zic doar ca din afara e usor sa spui „lasa-l” si sa-l condamni pe cel care isi rearanjeaza lucrurile in dulapul pe care abia il golise zambind cu gandul la o viata mai departe. Adevarul e ca intri intr-o valtoare din care nici macar tu nu poti de cele mai multe ori sa te salvezi.

„Exista tot mai multe cazuri in care femeile, in special, simt nevoia teleportarii in trecut, poate si pentru ca mintea noastra, dintr-un instinct de conservare, tinde sa inmagazineze mai degraba amintirile placute, flatante, dandu-le uitarii pe cele traumatizante sau banale.

Relatiile „reincalzite” au la baza, de cele mai multe ori, nu sentimentele curate, de dragoste si atasament, ci mai degraba, o stima de sine scazuta, o perceptie eronata a valorii pesonale, o incapacitate de adaptare si evolutie, sentimentul de dependenta fata de celalalt (constient sau nu), sentimente de neimplinire, de inutilitate, de frustrare sau de razbunare”, continua Emilia Potenteu.

Adica dezradacinat dupa relatia – de bine, de rau – calduta si speriat ca nu prea ai idee incotro s-o apuci (si chiar daca ai idee, cine stie peste ce dai acolo), te apuca o dorinta naprasnica de cale intoarsa. Cu care ai de luptat, nu gluma. O poti birui sau nu. Si atunci te intorci si reintorci si rasintorci pana cand se produce declicul.

Tot Emilia Potenteu il prezinta bine: “Alteori, se confunda persoana cu perioada relatiei, care, de multe ori corespunde unei parti a vietii noastre plina de satisfactii si impliniri (tinerete, lipsa de responsabilitati, efervescenta etc.) si de la nostalgia resimtita fata de trairile interioare de atunci, poate lua nastere interesul pentru cel (cea) de atunci. Numai ca nimic nu mai este ca atunci, timpul deja a pus amprenta pe fiecare dintre partenerii cuplului, iar dezamagirea devine implicit mai mare decat in trecut”.

Adica vine el si momentul acela in care chiar se umple paharul si nu ne ramane altceva de facut decat sa-l golim, sa-l clatim si sa punem ceva mai bun inauntru.

“Totusi, trebuie sa tinem cont ca suntem fiinte programate pentru evolutie, nicidecum catre stagnare, sau si mai grav, catre regres. Iar realitatea, daca avem curajul sa o privim in fata, poate nu este “diplomatul perfect”, dar ramane cel mai bun prieten pe care il putem avea!”, trage concluzia psihoterapeutul nostru. Si realitatea este inclusiv ce simti ca vrei sa faci cu relatia ta acum, in clipa asta, cand ai terminat de citit articolul…

Punct si fara de la capat
Conteaza mult ruptura initiala – momentul acela in care ai ajuns pana intr-acolo incat ai spus gata si a fost brusc bine. Caci va ramane in tine si te va ispiti mereu la schimbare.

Si cand pendulezi spre intoarcere, si cand te gandesti ca ai pierdut o minunatie de relatie, desi nu era absolut deloc asa, si cand te bate gandul ca cine te mai ia dupa atatia ani, si cand iti spui ca serviciul nu o sa-ti permita in veci sa mai si iesi si sa intalnesti potentiali viitori parteneri.
Mi-au dat toate tarcoale si m-am luat cu ele la tranta si va spun cu mana pe inima ca sunt niste mari nimicuri. Vor poza insa in lucruri de importanta capitala si vor incerca sa va fure saptamani, luni, ani. Poate va vor intoarce din drum si va vor convinge pe moment ca nu e ca voi, e ca ele.

Dar este imposibil sa nu le vedeti pana la urma ca ceea ce sunt de fapt – piedici si atat. Sa nu traiti cu impresia ca nu exista si povesti senzationale despre a doua sau a treia sau a patra sansa si ca orice relatie rupta este condamnata la un deznodamant gri. Insa daca v-ati intors doar dintr-o enorma frica de “altceva”, daca acasa nu mai e Acasa si te iubesc-ul suna atat de nefiresc in continuare, de ce?