Cu siguranță nu pleacă nimeni la drum într-o relație cu gândul la despărțire. Din nefericire, lucrurile pot să nu meargă conform planurilor. Diferențele de personalitate, de viziune și neînțelegerile pot aduce sfârșitul relației atunci când nici nu ne așteptăm.
Orice despărțire este dureroasă, mai ales atunci când știm cât am investit din resursele noastre, din viața noastră. Dacă următoarea relație va fi la fel? Mai are rost să încercăm? Dacă toți bărbații și toate femeile sunt „la fel”?
Acest „la fel” este unul individual, însă bazat pe neajunsurile noastre emoționale și nu ar trebui, sub nicio împrejurare, să considerăm că totul va fi la fel. Mingile sunt în mâinile noastre și trebuie folosite corespunzător.
Poate fi cumplit de greu să crezi în minuni după o despărțire, recentă sau mai puțin recentă. Dacă existau minunile, nu se ajungea acolo, nu?
Dar dacă am avut aspecte de îmbunătățit? Dacă suntem o versiune mai bună a noastră? Dacă am învățat lecția răbdării, lecția empatiei, lecția generozității? Sunt doar exemple.
Cert este că nu mai ești cel/ cea dinaintea ultimei relații. Au fost și lucruri bune pe care le-ai învățat și este la mâna ta dacă aplici sau nu. Eu te sfătuiesc să o faci.
Comparăm tot timpul. Cine spune să nu compari actualul sau potențialul partener cu fostul, da, spune bine.
Se poate aplica? Nu prea. Cel puțin mie mi se pare aproape imposibil.
Cu toate astea, după ceva timp de la despărțire rămân lucruri bune despre fostul partener care ne bucură sufletul. Încercăm să le găsim sau să le aplicăm și la următorul. Rețeta sigură către eșec….
Suntem diferiți, judecăm diferit și fiecare dintre noi are atuurile sale.
De cele mai multe ori, frica ne ține în relații toxice. Tot frica ne ține blocați pe o anumită persoană, momente, trăsături, le vrem cu tot prețul la viitorul om special din viețile noastre și aproape că ne dorim ca totul să fie la fel.
Suntem paralizați de frică, de frica de noutate. Sigur face parte din motivele pentru care nu suntem și nici nu ne dorim, de fapt, să fim fericiți.
Ne-am oferit „cei mai frumoși ani ai vieții”, am cheltuit resurse financiare, am epuizat vorbele frumoase. Trebuie să mai și primim, nu?
Dar de ce ai supune o persoană nevinovată unui astfel de test?
Te asigur că nici ție nu ți-ar face plăcere să ți se ceară, fără să primești nimic în schimb.
Cum am spus, comparațiile sunt inerente. Cu toate acestea, te-aș sfătui să le ții pentru tine.
Dacă într-adevăr nu este persoana potrivită, nu îi spune că nu corespunde profilului tău din trecut. Nu vorbi prea mult (eu aș zice spre deloc) despre fosta relație, iar dacă o faci, asigură-te că nu ai ochii înlăcrimați de nostalgie. Este dureros.
În rest, avem cu toții șansa reală la o relație sănătoasă. Trebuie doar să fim onești cu noi înșine, ca să putem fi cu ceilalți.