Importanţa comunicării într-o relaţie!

Pentru ca o relaţie să fie sănătoasă şi echilibrată, ea trebuie hrănită prin schimburi de idei, fiecare dintre cei doi parteneri simţindu-se liberi să spună tot ce are pe suflet, fără să se teamă de judecata celuilalt.

Cuvântul rostit dă viaţă relaţiei. Pentru a stăpâni arta comunicării este nevoie de un exerciţiu progresiv, în care greşelile sunt depăşite prin împăcare.

Recomandări

Monogamie sau monotonie? Cupluri obişnuite, sex excepţional!

Mahmureala sexuală: lipsa de chef a bărbaţilor poate fi stimulată

În plus, procesul de învăţare a artei comunicării deschide calea cunoaşterii şi descoperirii reciproce, ambele propice dăruirii plăcerii.

Recomandări

Monogamie sau monotonie? Cupluri obişnuite, sex excepţional!

Mahmureala sexuală: lipsa de chef a bărbaţilor poate fi stimulată

O asfel de atitudne este cea a unui adult responsabil, care face tot ce îi stă în putinţă pentru a avea o relaţie plină de satisfacţii reciproce.

Dezvoltarea gândurilor

Este important a partenerii să înveţe să se cunoască, să se descopere reciproc. De aceea, ei trebuie să se dezvăluie prin cuvinte. Celălalt nu te cunoaşte deloc, sau te cunoaşte insuficient, pentru că nu ţi-ai dat secretele în vileag. Cum altfel, decât prin cuvinte, crezi că ar putea afla ce şi cum îţi place?

Mărturiseşte-ţi temerile

Într-o relaţie, este important ca fiecare să poată spune de ce se teme sau ce îi produce blocaje psihologice. Fiecare are nevoi de cuvinte liniştitoare, vrea să se simtă în siguranţă. Din momentul în care vei acţiona astfel, fără ocolişuri, partenerul nu se va mai simţi obligat să joace rolul celui aflat într-o competiţie în care îi sunt evaluate performanţele. Dă-ţi şansa destinderi şi relaxării, acordându-i încredere celuilalt.

Fiecare trebuie să aibă îndrăzneala de a spune: „Mă tem” sau „Mă simt neîndemânatic/ă”, „Nu mă simt în largul meu”, „Simt că mă blochez”, „Nu mă simt în siguranţă”, etc. Este normal să ai temeri şi, pe de altă parte, este normal să i le împărtăşeşti celuilalt. Dă piept cu temerile – atât cu ale tale, cât şi cu ale lui. Fiecare le are pe ale sale, dar puterea lor scade dacă sunt mărturisite. Propune-i să le depăşiţi împreună.

Învaţă respectul de sine

Învaţă să-ţi onorezi cuvântul dat, fie că ai spus „da”, fie că ai spus „nu”, dând atenţie, în acelaşi timp, reacţiei celuilalt. Nu îl repezi, nu îl speria. Fiecare are propriul său ritm şi este important ca acesta să-i fie acceptat. Partenerii trebuie să aibă răbdare unul cu altul. Învăţaţi să vă descoperiţi reciproc. Fiecare pas făcut către celălalt este un pas către sine. Iar pe măsura efectuării acestor paşi, sentimentul de siguranţă va creşte şi vă veţi putea deschide şi dărui fără rezerve celuilalt.

Rezervaţi-vă timp pentru a discuta despre lucrurile pozitive, dar şi despre cele negative. Încercaţi întotdeauna să dezamorsaţi „bomba”, propunându-i celălalt să vorbească despre problema care îl frământă, de îndată ce a apărut. Este cel mai bun mod de a evita ca micile greşeli, amănuntele, să vă învenineze viaţa.

Dacă aceste amănunte aparent neînsemnate sunt contabilizate de unul dintre parteneri, ele se transformă foarte repede în resentimente şi în dorinţe ascunse de răzbunare, care pun în pericol relaţia.

Sursa: „Mic manifest al plăcerii”, Eva Arkady