Diagnosticul de infertilitate poate însemna pentru multe cupluri un capăt de drum, deci un sentiment de resemnare, sau un început anevoios în lumea încâlcită a zecilor de analize medicale, a tratamentelor hormonale agresive, a frustrărilor, a depresiei şi a prejudecăţilor pe care majoritatea oamenilor le au.
De multe ori, femeia infertilă este privită cu milă sau chiar cu repulsie de cei din jur, aceasta preferând să ţină ascuns acest aspect, motiv pentru care interiorizarea sentimentelor poate duce frecvent la stări emoţionale fragile şi stres, factori care pot reduce semnificativ şansele de concepţie.
Astăzi, mai mult ca oricând, de la fertilitate la infertilitate e doar un pas. Stresul, poluarea şi stilul de viaţă epuizant îşi pun amprenta asupra sănătăţii şi mai ales a psihicului, iar ignoranţa şi lipsa simptomelor în timp real transformă infertilitatea în inamicul tăcut care adeseori este descoperit când nu mai este nimic de făcut.
“Primul semn care ar trebui să dea de gândit cuplului este contactul sexual neprotejat timp de un an de zile şi absenţa sarcinii. În această situaţie, cuplul respectiv trebuie să se adreseze unui medic specialist în infertilitate, care poate stabili un diagnostic complet şi corect. În urma acestuia, medicul va sugera opţiunile de tratament iar pacienţii aleg ceea ce consideră că este corect”, explică Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie la Centrul Medical Medsana.
Ştiaţi că, deşi sporul demografic al României este negativ, cuplurile care îşi doresc copii nu sunt sprijinite de stat pentru finanţarea tratamentelor de fertilitate?
În prezent nu există nici un program de fertilizare in vitro la stat care să sprijine cuplurile care întâmpină dificultăţi în a obţine sarcina, iar costurile acestor proceduri medicale sunt un obstacol care îndepărtează speranţele cuplului, astfel încât resemnarea devine, de multe ori, un epilog al diagnosticului de infertilitate.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, un cuplu de vârstă reproductivă din şase este afectat de probleme de fertilitate.
Din păcate, există multe cazuri de infertilitate diagnosticate greşit, iar tratamentul urmat nu face decât să îngreuneze procesul de concepţie.
Iată care sunt principalele cauze ale infertilităţii la femei şi bărbaţi
“În prezent, ponderea cazurilor de infertilitate este aproximativ egală: 50 la sută la femei şi tot atât la bărbaţi, asta pentru că acum ştim foarte multe despre infertilitatea la bărbaţi”, adaugă Dr. Vythoulkas.
Diversitatea factorilor care afectează fertilitatea, precum şi faptul că, în 15% din cazuri, cauzele rămân complet necunoscute fac absolut necesară înţelegerea în profunzime a acestei probleme şi înlăturarea statutului de subiect tabu.
Infertilitatea este o boală, iar cuplurile ar trebui încurajate către informare, analize preventive şi abordarea terapiilor medicale şi psihologice.
Un prim pas important îl constituie analizele de testare a potenţialului fertil. Depistarea timpurie a reducerii rezervei de celule reproductive poate motiva iniţierea măsurilor preventive adecvate. Acestea sunt cu atât mai importante cu cât eşecul concepţiei afectează ulterior încrederea în sine, visurile pentru viitor şi relaţiile cu cei din jur.
Pentru a şti exact de care parte se află problema infertilităţii în cuplul vostru, este necesar să faceţi câteva analize medicale:
Sentimentele de vină şi starea de tensiune permanentă pot distruge iremediabil relaţia de cuplu. Mai mult, presiunea se poate extinde la nivelul întregii familii, deoarece inabilitatea de a avea copii în seamnă şi inabilitatea de a avea nepoţi.
De aceea, abordarea infertilităţii presupune o muncă în echipă, ce solicită înţelegere, răbdare şi comunicare între toţi cei implicaţi: familie, prieteni, medici specialişti şi nu în ultimul rând, consilieri şi psihologi.
Modalităţile de tratament ale infertilităţii includ: medicamente (pentru impotenţă, ejaculare prematură – bărbaţi, şi pentru tratamentul problemelor de ovulaţie – femei), chirurgie, inseminare artificială şi tehnologia reproducerii asistate (fertilizarea in vitro).
În peste 70% din cazuri, infertilitatea poate fi tratată cu ajutorul medicamentelor combinate cu intervenţia chirurgicală.
Important de precizat este faptul că medicaţia recomandată pentru tratamentul infertilităţii prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje, motiv pentru care este important să fiţi informaţi de către medic asupra riscurilor, beneficiilor şi reacţiilor adverse ale fiecărui medicament prescris.
Metoda chirurgicală constă în extragerea spermatozoizilor din tractul genital masculin sau, în cazul unor probleme ale ovarelor, ale trompelor uterine sau ale uterului, se pot efectua intervenţii chirugicale de corecţie.
Inseminarea artificială constă în injectarea de spermă special preparată, făcându-se în prealabil un tratament de stimulare a ovulaţiei cu medicamente orale, injectabile sau spray nazal precum Clomifen citrat, Gonadotrofina umană menopauzală, Hormonul foliculo-stimulant, Analogi ai hormonilor eliberatori de gonadotrofină, Metformin sau Bromcriptină.
Astfel de medicamente pentru fertilitate prezintă însă riscul de obţinere a unor sarcini multiple, care sunt mai dificile iar feţii prezintă riscuri mai mari de naştere prematură. De asemenea, aceste medicamente pot prezenta reacţii adverse cum ar fi: dureri pelvine, greaţă, cefalee, vedere înceţoşată, balonare abdominală etc.
Tehnologia reproducerii asistate sau fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă ultima soluţie la care trebuie să apeleze un cuplu în încercarea de a obţine o sarcină. Această procedură este indicată atunci când toate tratamentele clasice au eşuat. Tehnica FIV constă în crearea embrionului în afara corpului uman. După stimularea hormonală a ovarelor, ovocitele sunt extrase şi s epun în contact cu spermatozoizii parenerului într-o eprubetă (in vitro). Spermatozoizii vor fecunda ovocitele şi astfel se vor obţine embrioni care vor fi ulterior introduşi în uterul viitoarei mame, unde, în cazul fericit, aceştia vor continua să se dezvolte, rezultând sarcina.
„Şansele de reuşită a acestei proceduri sunt de peste 50%”, potrivit Dr. Konstantinos Pantos, secretarul general al Asociaţiei Elene pentru Medicină Reproductivă şi directorul Centrului pentru Reproducere Umană din Atena, cea mai mare clinică de profil din Grecia.
Acest procent depinde însă foarte mult şi de vârsta femeii, care după 36 de ani prezintă un risc crescut de sarcină problematică, naştere prematură, avort spontan, malformaţii congenitale ale fătului sau, pur şi simplu, incapacitatea de a rămâne însărcinată.
De asemenea, există posibilitatea mamelor-surogat, o procedură ideală pentru femeile trecute de vârsta de 40 de ani care îşi doresc un copil dar care nu pot concepe şi purta în pântece un copil în mod natural. Metoda constă în combinarea ovulului cu spermatozoidul şi implantarea embrionului matur în pântecul mamei surogat.
Donarea de ovule este însă o procedură interzisă în România, prin urmare multe femei aleg să meargă în ţări care nu suferă de astfel de viduri legislative, precum Grecia, Ucraina, Israel etc.
Dacă alegeţi să urmaţi această procedură, ţineţi cont că trebuie să o faceţi doar în clinici controlate, legale, unde toate lucrurile coincid în conformitate cu reglementările în vigoare. Este foarte important ca donatorii de ovocite să fie atent selectaţi şi să li se facă examinarea medicală necesară. Mamele surogat trebuie supuse unui examen medical precum şi psihologic care să ateste faptul că sunt pregătite să participe la un astfel de program, dar şi pentru a evita dificultăţile ce pot apărea după naştere.