Intimitate versus izolare: importanţa relaţiilor în viaţa de adult

Erik Erikson a fost un psiholog al secolului XX. El a analizat şi împărţit experienţele umane în opt etape de dezvoltare. Fiecare etapă are un conflict unic şi un rezultat unic. Una dintre aceste etape este intimitate versus izolare, iar aici se insistă pe lupta tinerilor adulţi pe care o duc în încercarea de a dezvolta relaţii intime, romantice. Potrivit lui Erik Erikson, aceasta este a şasea etapă de dezvoltare.

Odată ce indivizii trec prin aceste etape, Erik Erikson credea că aceştia căpătau experienţe care ăi ajutau în viitoarele etape, însă dacă nu reuşeau să capete aceste experienţe, nu făceau altceva decât să ducă o luptă continuă. În etapa intimitate versus izolare, potrivit psihologului, succesul înseamnă să ai o relaţie sănătoasă şi împlinită. Eşecul în schimb, înseamnă să te confrunţi cu singurătatea şi izolarea.

Potrivit psihologului, intimitatea este o relaţie sub orice formă, care presupune ”să te împarţi” cu o altă persoană” şi care te ajută să dezvolţi conexiuni personale puternice. Într-adevăr, în anumite cazuri putem vorbi şi de relaţii romantice. Erik Erikson era de părere că această etapă de dezvoltare are loc între 19 ani şi 40 de ani, perioada cea mai probabilă în care indivizii sunt în căutarea unei relaţii romantice de lungă durată. Cu toate astea, psihologul nu considera că romantismul era principalul efort pentru a construi intimitatea. În schimb, este un moment în care  indivizii pot dezvolta relaţii de susţinere şi împlinire alături de persoane care nu fac parte din familie.

Recomandări

Generaţia Net nu (prea) are grijă de sănătate

Ce avem de învăţat din relaţiile cuplurilor gay

De exemplu, cei pe care îi considerai ”cei mai buni prieteni” în perioada liceului pot deveni un element al cercului tău intim. În acelaşi timp pot deveni doar cunoştinţe. Aceasta este perioada în care au loc aceste diferenţieri. Izolarea, pe de altă parte, este o modalitate a individului de a evita intimitatea, fie pentru că se tem de angajamente, fie pentru că ezită să se deschidă faţă de alte persoane. Izolarea te poate preveni de dezvolarea relaţiilor sănătoase, dar în acelaşi timp mai poate fi rezultat al relaţiilor eşuate, fiind astfel un cerc de auto-distrugere. Dacă ai fost rănit într-o relaţie intimă, pe viitor este posibil să-ţi fie teamă de o astfel de relaţie. Asta poate duce la evitarea de a-ţi mai deschide sufletul şi poate cauza atât singurătate, cât şi izolare socială sau depresie.

De la intimitate, la izolare

Intimitatea este alegerea prin care te deschizi căte ale persoane, prin care împărtăşeşti trăiri, experienţe, dar mai ales, îi arăţi persoanei din faţa ta cine şi cum eşti, de fapt. Acest lucru ajută la crearea unei conexiuni puternice, mai ales dacă acelaşi lucru vine şi din partea celuilalt individ. Atunci când eşti respins în vreun mod, începi să te retragi, iar astfel apare teama de a fi refuzat sau de a nu fi rănit şi nu faci altceva decât să te îndepărtezi de cei din jurul tău. Mai mult, scade stima de sine, fiind mult mai dificil să dezvolţi relaţii sau să creezi noi prietenii.

De la izolare, la intimitate

Erikson era de părere că în loc să continui să te dezvolţi ca un individ sănătos, oamenii au nevoie să completeze aceste etape de dezvoltare. Altfel, se vor lovi de un blocaj şi nu vor mai putea completa viitoarele etape. Pentru această fază de dezvoltare asta înseamnî că trebuie să înveţi cum să dezvolţi şi să menţii relaţii sănătoase. De cele mai multe ori, izolarea este rezultatul temerii de a fi respins. În cazul în care te temi să nu fi îndepărtat de un prieten sau de un potenţial partener, vei fi tentat să eviţi interacţiunile în sine, iar astfel vei evita formarea viitoarelor relaţii. Să treci de la izolare la intimitate necesită să rezişti tentaţiei de a-i evita pe cei din jur. În plus, trebuie să fii sincer cu tine şi cu ceid in jur, lucru complet dificil pentru persoanele care aleg să se izoleze.