Jurnalul unei amante care visa să se mărite cu un bărbat căsătorit

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăța să își trăiască viața.

„Multă vreme m-am ferit de termenul de amantă. Îl simțeam ca pe un stigmat pus de o societate care nu știa nimic despre mine. Iar atunci când am avut senzația că pot pierde și acest statut, am simțit că trebuie să fac ceva urgent, să vorbesc cu cineva, pentru că îmi simțeam sufletul încărcat. Așa că am ales să vin la psiholog.

L-am cunoscut într-un context de afaceri. Căsătorit, strălucitor, sigur pe el, de succes. La exterior. La interior, după câteva discuții, i-am înțeles suferințele, zbaterile, luptele. M-a atras din prima clipă. M-a cucerit în fiecare moment petrecut împreună.

Recomandări

Jurnalul unei femei care nu se simţea dorită de soţul ei

Jurnalul unei femei care şi-a iertat soţul după ce a înşelat-o în repetate rânduri

Am intrat într-o poveste de vis. Cu sentimente profunde, complimente și discuții despre toți și despre toate în care timpul ne era slujitor de noapte, pentru a ne lăsa pradă deznădejdii la ivirea zorilor. Ce durere plăcută, ce sentiment profund…

Tot atunci mi-am descoperit și descătușat dorințele trupului ca o zeitate ce se scufundă cu totul în nectarul divin. Aveam deseori senzația că pot merge purtată doar de suflet, fără să ating pământul.

În tot acest timp visam că mă va alege pe mine, că va fi doar al meu. Nu știam cum îmi doresc să facă asta, nu i-o ceream în mod direct. Dar credeam că se va întâmpla.

Odată cu trecerea timpului, visele au devenit mai reale, discuțiile mai aprinse, concluzia lui fiind aceea că el ne iubește pe amândouă. Și că nu ne poate părăsi pe niciuna.

Ei bine, la asta nu mă așteptam. Și am făcut pasul de a veni să vorbim despre ce mi se întâmplă.

De atunci, am descoperit lucruri extraordinare despre mine, fără măcar să bănuiesc că erau acolo undeva. Am reînvățat să îmi văd viața prin prisma a ceea ce îmi doresc cu adevărat.

Până și relațiile cu apropiații s-au schimbat. Dacă în trecut părinții meu aveau mereu un nod în gât de fiecare dată când venea vorba despre o relație, despre copii, despre sărbători făcute în familie, de o perioadă s-au schimbat. Acum vorbim deschis despre mine și despre tot ce îmi aduce bun acea relație în viață.

Desigur că i-am asigurat că în momentul în care voi avea un bărbat ce îmi poate fi soț, voi face acest pas. Le-am luat o mare piatră de pe inimă…

Despre prietenii care își dădeau coate, în timp ce eu mă făceam că nu îi văd, bârfindu-mă atunci când nu sunt de față, am tot discutat, întorcând situația pe toate părțile. Avem nevoie de prieteni și mi-i doream sinceri.

M-am uitat în jur, nimeni nu avea cu adevărat prieteni sinceri. Sinceritatea exista doar atâta vreme cât eram de față. Cum plecam, o luam cu mine. Am văzut că nu eram singura bârfă a lor, așa că m-am liniștit. În fond, o bârfă rămâne doar o bârfă.

Mi-am reluat activitățile plăcute, fac sport, mă plimb foarte mult și pot spune că mă bucur de tot ce am, fără să judec și fără să îmi pese dacă sunt judecată. Despre viitor, mă gândesc că nu știe nimeni ce ne va rezerva.”

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Clinica Psievolution