Jurnalul unei femei judecate pentru că avea o relaţie cu un bărbat mai în vârstă

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa. – Autor: Psiholog Constantin Cornea

„Foarte multe persoane, când mă văd împreună cu soţul meu, au tendinţa de a mă judeca. Însă nici nu îşi imaginează cât de mult greşesc.

Am simţit nevoia să vorbesc cu un psiholog, ca să înţeleg de ce oamenii ne judecă şi ce pot face ca să nu se mai întâmple asta.

Recomandări

Jurnalul unei femei care nu reuşea să aibă o relaţie de lungă durată

Jurnalul unei femei singure care devenise „sluga” părinţilor

De când l-am întâlnit prima dată pe soţul meu, am avut un sentiment de linişte şi pace, aşa cum nu mai simţisem niciodată.

Ştiam că sunt o femeie frumoasă şi până în acel moment tot ceea ce remarcasem la bărbaţi era dorinţa din ochii lor. Dorinţa de a sări etape, dorinţa de a consuma cât mai repede relaţia. Iar asta nu îmi plăcea sub nicio formă. Acceptam anumite invitaţii şi ieşiri la o cafea pentru a fi dezamăgită destul de repede. Ei nu înţelegeau ce caut eu, iar eu nu simţeam nevoia de a-i educa.

Pe soţul meu l-am întâlnit la o prezentare. Firma la care lucram atunci voia să câştige un contract cu firma lui şi în acest sens aveam stabilită o întâlnire într-un hotel. Am remarcat că a venit cu 15 minute înainte de ora fixată, s-a aşezat pe un fotoliu şi a început să citească dintr-o carte, despre biografia unui om celebru. Împreună cu o colegă, am aşteptat emoţionate să se facă ora stabilită.

Când mai erau trei minute, el s-a ridicat s-a îndreptat spre masa care era rezervată pentru întâlnire. Nu ne cunoştea, însă, când a văzut că ne îndreptăm spre aceeaşi masă, s-a ridicat şi ne-a invitat să luăm loc. Era foarte galant şi relaxat. A ascultat prezentarea noastră, poate un pic prea entuziastă, însă nu ne-a întrerupt decât atunci când a avut nevoie de informaţii suplimentare. Întâlnirea a durat o oră, exact cât stabilisem. La sfârşit, ne-a felicitat pentru prezentare şi ne-a spus că ne va oferi un răspuns într-o săptămână, pentru că urma să plece din ţară.

La revenirea în ţară, m-a sunat secretara lui şi m-a invitat la ei la birou. M-a primit la ora fixată şi mi-a spus că aveam cea mai bună ofertă. Apoi m-a invitat la masă, pentru a discuta ultimele amănunte înainte de a semna contractul. Nu am simţit nicio clipă o presiune din partea lui sau că îmi va cere anumite favoruri în schimbul contractului. Ba din contră, mi-a vorbit despre firma lui şi cum a construit-o şi m-a întrebat despre mine şi ce aveam de gând să fac mai departe. Mi-a oferit câteva sfaturi, apoi m-a condus acasă fără să facă niciun gest indecent.

Ne-am revăzut de câteva ori, însă de fiecare dată mă întreba ce îmi place cu adevărat să fac şi a continuat să mă susţină în planurile mele de a-mi construi o carieră la firma la care lucram. Într-adevăr, m-a ajutat şi cu câteva contacte ce m-au ajutat să îmi construiesc o carieră. La început am fost foarte circumspectă şi nu am vrut să mă las ajutată. Însă el mi-a spus că în viaţă, pentru a avea succes, ai nevoie de multă muncă, dar şi un pic de sprijin. Aceste discuţii au durat aproape un an, până să mă întrebe de viaţa personală. Îl simţeam stânjenit când mă întreba lucruri despre mine.

Cu timpul, am reuşit să construim o relaţie bazată pe încredere şi sinceritate. Am apreciat că nu m-a grăbit niciodată şi nici nu a încercat să mă pună în situaţii stânjenitoare. Prima noastră noapte de dragoste a fost într-o noapte de Revelion, la mai bine de un an de când ne cunoşteam. A fost o seară de vis. Nu am mai avut, înainte de el, prea multe experienţe sexuale. Însă cu el totul a fost deosebit. A fost gentil, nu s-a grăbit nicio clipă, a fost în permanenţă atent la nevoile mele. Însă era foarte sigur pe ceea ce face şi pot spune că m-a dus pe culmile plăcerii. A doua zi mi-a oferit un superb inel şi m-a întrebat dacă doresc să fiu logodnica lui. Am acceptat. Am acceptat pentru tot ceea ce construisem, fără grabă, fără compromisuri, cu succes până în acel moment.

De atunci, fiecare este cu treaba lui. Mi-a spus că mă sprijină să îmi construiesc o carieră pentru a fi independentă. Mi-a respectat munca şi m-a încurajat pentru a realiza cât mai multe în plan profesional. Am devenit mândră de realizările mele, dar şi de relaţia cu el. Pentru că el a rămas aşa cum l-am cunoscut, un gentleman. Chiar dacă locuim împreună, încă îmi pregăteşte cafeaua dimineaţa, luăm masa de prânz sau de seară de fiecare dată când avem timp. Alături de el mă simt iubită, apreciată, dorită, respectată. Asta mă linişteşte şi mă face să îl iubesc enorm pentru tot ceea ce reprezintă el.

Acum am înţeles că nu este important să ascult de gura lumii. Este important modul în care ne înţelegem noi. În fond, viaţa noastră privată ne priveşte doar pe noi doi. În acest sens, am realizat faptul că nu sunt datoare nimănui cu explicaţii. Pot spune că sunt mai liniştită şi împlinită cu adevărat.”