Jurnalul unui bărbat care a jonglat între soţie şi mai multe amante

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.
Autor: Psihoterapeut Constantin Cornea

• Clinica Psievolution

„Doamne, câtă nevoie aveam să vorbesc cu cineva. În trecut, când auzeam anumite persoane că merg la psiholog, mă umfla râsul. Le credeam slabe, iar pe psihologi – nişte escroci care ştiu să se joace cu vorbele.

Recomandări

Jurnalul unei femei care şi-a iertat soţul după ce a înşelat-o în repetate rânduri

Despărţiţi, dar împreună. Jurnalul unui cuplu atipic

Asta până în ziua în care mi-am găsit soţia leşinată în baie. A fost prima dată când parcă mi-a trecut toată viaţa trăită până atunci prin faţa ochilor, în cele mai mici detalii.

M-am speriat îngrozitor, crezând că o voi pierde pentru totdeauna. Era prima dată când aveam astfel de gânduri.

Evenimentul a trecut, ea se simte mai bine, dar pentru mine procesele de conştiinţa mă apasă enorm. Făcusem o depresie cu atacuri de panică, nu mai dormeam deloc bine, nu mai aveam poftă de mâncare şi nici chef de viaţă.

Până la acel eveniment, eram un tip încrezător că îşi poate lua orice îşi doreşte de la viaţă. Am avut mereu succes în privinţa carierei, dar şi la sexul opus. Şi nu m-am dat înapoi de la nimic.

Am vrut să mă înfrupt din pocalul vieţii, sorbindu-l până la fund. Aveam senzaţia că aşa va fi viaţa mea până la adânci bătrâneţi.

Am venit la tine pentru că nu ştiam în ce direcţie să o mai apuc. Prietenii începuseră să mă ia în băşcălie, la muncă lumea se uită la mine ca la o stafie, iar amanta de atunci voia să divorţez de soţie, să facem un copil şi să ne mutăm împreună.

Dintr-odată, simţeam că jocul cu viaţa pe care-l jucasem până atunci, fără să mă consum prea mult, mă depăşeşte. Devenisem slab, vulnerabil, depresiv şi mă gândeam că poate ar fi mai bine să îmi iau zilele.

Discuţiile noastre îmi făceau bine. Mă descărcam sufleteşte şi îmi limpezeam mintea. Valorile în care crezusem până atunci începeau să se schimbe. Le puneam în discuţie şi îmi dădeam seama cât rău am făcut la o grămadă de lume.

Amante pe care le părăseam ca pe nişte jucării stricate. Oamenii cu care am interacţionat pentru a-mi construi cariera, făcându-i să îmi ofere tot ce aveau pentru ca eu să îmi ating scopurile. Dar, mai presus de toate, ce îi făcusem soţiei mele. Cea care îmi suportase toate acestea fără să spună vreodată ceva. Nici măcar cel mai mic reproş.

Înainte de accidentul ei, îmi dau seama abia acum, ceva se schimbase la ea. Când o cunoscusem era o persoană plină de viaţă, tonică, comunicativă şi foarte afectuoasă. În ultima perioada însă, avea o tristeţe în privire atunci când vorbea cu mine. Dar eram prea preocupat de mine, pentru a vedea schimbările ce se petrecuseră în ea.

În ultima perioadă, am făcut totul pentru a o recuceri. La început nu înţelegea ce vreau de la ea. Ba chiar mi-a spus că ea consideră că în orice moment voi pleca, lăsând-o singură. Însă nu m-am dat bătut.

Mi-am dat seama că tot ceea ce îmi doream era să fiu cu ea, să fim fericiţi. Mi-am îndepărtat prietenii pe care îi consideram toxici şi am început să îmi fac împreună cu ea planuri prin care să savurăm viaţa împreună. Reticenţa de la început i-a trecut în timp. Acum, cred că suntem chiar mai bine decât eram la început.”