Jurnalul unui bărbat care îşi înşală soţia

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.

„Nu mi-am imaginat vreodată că voi fi în această situaţie. Credeam că viaţa mea este frumoasă, că lucrurile merg în direcţia potrivită şi nimic nu mă poate scoate din starea de bine şi echilibru pe care o aveam acasă, împreună cu soţia mea. Asta, până în ziua în care am cunoscut-o pe EA, o colegă dintr-o altă firmă din clădirea în care îmi desfăşuram cu succes activitatea.

Îmi savuram prânzul singur, ca de obicei, când m-a întrebat dacă se poate aşeza la masa mea. Am rămas surprins, de obicei nu prea mă deranja nimeni, însă, privind-o rece, i-am permis. Eu nu mă grăbesc niciodată la masă, aşa că, în timp ce mâncam primul fel, ea a început să vorbească cu mine. Şi prânzul acela a ţinut mai mult decât oricare altul, sau cel puţin aşa am avut impresia.

Recomandări

Jurnalul corporatistului nefericit

Jurnalul unei femei cu doi copii, al cărei bărbat lucra în străinătate

În timp ce vorbeam, o studiam şi îmi plăcea nespus ceea ce vedeam. Era o tipă tânără, cu sprâncene subţiri arcuite, ochi căprui ce te priveau până în adâncul sufletului, părul buclat şi rebel, un gât fin, uşor arcuit, ca al unei lebede graţioase. Era îmbrăcată destul de sobru, cu o cămaşă albă şi un sacou perfect cambrat.

Până în acel moment, am considerat că îmi iubesc soţia nespus şi că am tot ceea ce îmi doresc. Spun până în acel moment pentru că… m-am pierdut în privirea ei infinită, uitând cu totul de familie, job, lume.

Am venit la psiholog pentru că nu mai înţeleg sub nicio formă ce este în capul meu. Îmi iubesc în continuare nespus soţia. Însă o iubesc şi pe ea. Iubesc două femei, în moduri diferite. Amândouă sunt superbe, cel puţin aşa le văd eu, minunate, şi mă fac să mă simt un bărbat împlinit. Oare înnebunisem şi nu îmi dădeam seama? Îmi era frică să nu sufăr de vreun fel de boală sau ceva. O schizofrenie sau vreo formă de nebunie mai aparte.

Mi-am uşurat sufletul venind la tine şi am înţeles că nu sunt bolnav. Sau poate sunt, dar de iubire. Mai mult decât atât, sunt şi mega norocos pentru tot ceea ce mi se întâmplă. Ştiu că mulţi vor arunca înspre mine cu pietre, auzindu-mi povestea, dar oare nu cumva sunt ipocriţi? Câţi bărbaţi, având posibilitatea să trăiască două poveşti de dragoste profunde, cu două persoane absolut superbe, nu o vor face?

Ea este căsătorită, eu la fel. Niciunul nu îşi doreşte să divorţeze. Cel puţin, nu o spunem. Sincer, cred că ne cam minţim uneori. Pentru că, vrând-nevrând, geloziile se fac resimţite destul de des. Însă niciunul dintre noi, încă, nu poate spune cu sufletul împăcat că poate alege doar un partener.

Şi uite aşa am descoperit ideea de friends with benefits, adică prieteni cu beneficii. Chiar dacă pare o noţiune abstractă sau bazată doar pe sex, pot spune că beneficiile sunt multe, au legătură şi cu sexul, dar mai mult cu sufetul.

Terapia m-a ajutat să îmi dau seama ce se întâmplă în sufletul meu, că nu sunt bolnav de o boală psihică, ci că sunt rodul unei întâmplări fericite. Am mai înţeles faptul că această poveste nu poate ţine la nesfârşit fără să provoace cuiva suferinţă. Poate veni un moment în care, în această schemă cu patru personaje, cel puţin unul să aibă de suferit enorm.

Aşa că am început să mă gândesc cum pot face în aşa fel încât să nu provoc suferinţă. Să încerc să mă gândesc la posibile scenarii în care putem fi prinşi sau dezavuaţi.

Sincer, nu ştiu ce va fi, nu ştiu cât va ţine, dacă va ţine, însă ceea ce ştiu cu siguranţă este faptul că, deocamdată, sunt un soţ fericit şi împlinit acasă. Cu o relaţie extraconjugală secretă, ce îmi aduce acel quelque chose greu de explicat. Unde vom ajunge şi ce vom face… rămâne de văzut.”

Autor: Psiholog Constantin Cornea