Jurnalul unui bărbat care stătea în aceeaşi casă cu soacra

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa.

„Soacră, soacră, poamă acră! Nu degeaba a devenit soacra, pentru societatea din ziua de azi, un fel de Gheonoaia. Sincer, şi eu mă gândeam cândva dacă nu cumva voi ajunge în situaţia de a intră intr-un conflict cu mama soţiei, văzând tot ce se întâmplă sau se vorbeşte în jurul meu.Am apelat la tine speriat cumva de ideea de a sta cu părinţii soţiei în casă.

Nu voiam să îi jignesc sau să iau o decizie care să ne afecteze, mie şi soţiei, viitorul. Am învăţat împreună cu soţia, cu ajutorul tău, să cumpănim beneficiile independent de ceea ce spune gura lumii. Personal, am înţeles faptul că, în cazul în care nu ai nimic de ascuns, dacă ştii să te comporţi frumos şi să îţi susţii punctele de vedere, conflictul cu soacra nu este obligatoriu.

Recomandări

7 reguli pentru o soacră toxică

Traiul cu mama-soacră, o cruce greu de purtat de biata nuroră

Îţi povesteam despre prima privire a soacrei când m-a cunoscut. Ştia destul de multe despre mine de la soţie, însă cu siguranţă dorea să îşi formeze propria opinie.
Ţi-am ascultat sfatul: să fiu deschis, să o complimentez şi să nu încerc să fiu ceea ce nu sunt cu adevărat. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, adevărul poate ieşi la iveală şi ne face mult mai rău.

O perioadă, a rămas circumspectă, însă, cu timpul, am ajuns să formăm o familie pentru care foarte multe persoane mă invidiază. De ce? Simplu. Pentru că am preferat, aşa cum am stabilit împreună cu tine, ca în loc să plătim o chirie unor străini să investim acei bani în casa în care stăteam împreună cu socrii. Mai ales că, după descrierile noastre, spuneai că putem să fim nişte firi compatibile.

Cu timpul am descoperit că am făcut cea mai bună investiţie şi în ziua de azi nu regretăm nimic. De la bun început am fost încântat să văd că sunt primit acasă cu o masă caldă şi pentru că am în socrul meu o persoană de la care să învăţ multe lucruri. Aşa am ajuns să formăm o familie extinsă, în care fiecare îşi aduce obolul.

Eu şi soţia având venituri mai mari, punem mai mulţi bani pentru gospodărie, iar socrii îşi oferă din timpul lor pentru a ne pregăti masa sau pentru a face curăţenie. Poate părea ciudat, însă încercaţi, înainte de a mă judeca sau de a considera că profit cumva de situaţie, să vă puneţi în situaţia mea.

De la bun început aveam varianta de a sta cu părinţii mei, cu părinţii soţiei sau să luăm ceva cu chirie. Ne-am făcut calculele plecând de la veniturile pe care le aveam, luând în considerate spaţiul pe care îl deţineau părinţii sau la cât ne-ar fi costat să stăm cu chirie. Şi concluzia a fost, evident, cea pe care am şi aplicat-o ulterior, aceea de a sta cu părinţii soţiei.

Aveau o casă mai mare decât cea deţinută de părinţii mei. Iar să plătim chirie, în condiţiile date, ni se părea o inepţie. Mai mult decât atât, se putea dovedi matematic că nu era necesar să stăm cu chirie, în condiţiile în care, cu aceiaşi bani, puteam să ne bucurăm de o familie mai mare.

Ne-am mutat la socri şi bine am făcut. Contribuind cu suma echivalentă unei chirii, am reuşit să mărim casa socrilor şi să ne asigurăm tot confortul necesar şi pentru noi, dar şi pentru dânşii. Odată cu venirea copilului, pot spune că această apropiere a devenit şi mai benefică.

Încă din primele zile, mama soacră (eu îi spun tot mama) şi tatăl socru au avut grijă de bebeluş, l-au îmbăiat, l-au adormit şi ne-au suplinit pe noi, de câte ori eram mai obosiţi sau doream să avem un timp al nostru. Pe de altă parte, părinţii mei, la început, a fost destul de rezervaţi. Credeau în povestea cu soacra rea. Dar, cu timpul, au văzut că decizia noastră a fost cea mai bună pe care o puteam lua.

În concluzie, ne felicităm pentru decizia luată, ne bucurăm de o familie extinsă, în care membrii se sprijină reciproc şi se completează în beneficiul tuturor. Privim cu încredere spre viitor, sperând să putem lua în continuare decizii inspirate.”

Autor: Psiholog Constantin Cornea